Epiziotomia
Deşi criticată de ani de zile, epiziotomia este una dintre procedurile chirurgicale cel mai frecvent utilizate timpul naşterii. În România, epiziotomia este folosită în mod curent în cele mai multe spitale. Epiziotomia în timpul naşterii a intrat în uz în secolul al XX-lea, crezându-se că acest tratament previne ruptura muşchilor sfincterului anal, care de multe ori se rupeau în timpul naşterii unui copil mare, sau atunci când muşchii perineului nu erau suficient de flexibili. Mulţi au susţinut că vindecarea ţesutului incizat este asociat cu mai puţine complicaţii, iar refacerea perineului se face mai rapid.
Cunoştinţele de astăzi despre epiziotomie pot spune cu siguranţă că acest tratament face mai mult rău decât bine.
Epiziotomia este o procedură ce constă în tăierea muşchilor peretelui vaginal în cadrul fazei finale a travaliului, adică atunci când ţesuturile perineale sunt întinse prin avansarea capul copilului. Procedura este realizată de medicul ginecolog sau de moaşă. După naşterea copilului (şi a placentei), rana care rezultă în urmă epiziotomiei necesită cusături, care ar trebui să se dizolve în decurs de 2-3 săptămâni. În ziua de astăzi asistăm la tot mai multe campanii de promovare a naşterii fără epiziotomie. Şi la creşterea gradului de conştientizare a femeilor în legătură cu complicatiie care pot apărea după operaţia de epiziotomie şi că aceasta ar trebui folosită doar în situaţiile în care este absolut necesar. În plus, acum se vorbeşte tot mai mult despre importanța unei pregătiri adecvate pentru muşchii perineali înainte de naştere, ceea ce poate duce la evitarea epiziotomiei.
Vezi cum se realizează anestezia!
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.