Numele meu este Cristina și astăzi aș vrea să povestesc o parte din planul meu de naștere.
Gândeam la nașterea unui copil, la sarcină, parcă ceva lipsea din viața noastră atunci când puiul meu nu era. Cu toate acestea, aveam o temere – temerea de analize, medici, spitale. Nu avusesem multe experiențe medicale în viața mea, uram mirosul de spital, aproape că nu i-am trecut mai niciodată pragul înainte. Și dintr-o dată, aveam să dau piept cu toate aceste lucruri. Ceva nu îmi plăcea, dar totuși dorința pentru bebe era mult mai mare.
Așa, treptat, treptat, aveam să mă obișnuiesc cu ideea că urma să rămân însărcinată, cu ideea că voi merge la medic, voi face analize și îmi voi asuma tot ceea ce ei îmi recomandau. Însă, un lucru mă speria în continuare – era nașterea. Auzisem tot felul de lucruri despre acest moment, citisem multe povestioare despre modul în care se aduc pe lume copiii, încât toate aceste lucruri mă cutremurau. Cu toate că îmi doream mult un bebe, parcă ceva nu putea fi dus la capăt. Îmi doream un bebe și totuși nu puteam să îmi înving aceste temeri.
Găsisem totuși o soluție – nașterea prin cezariană. Credeam că este cea mai sigură și mai bună variantă pentru mine. Gândeam că nu voi simți durere, că nașterea urma să aibă loc ușor și repede, ba chiar mai mult îmi doream ca nașterea prin cezariană să se desfășoare sub efectul anesteziei totale, astfel încât atunci când urma să mă trezesc să îmi văd bebelușul, sărind astfel peste această etapă a nașterii, rămânând apoi doar recuperarea postpartum, care nu mi se părea în niciun fel atât de greoaie și pe care credeam că puteam să o duc la bun sfârșit.
Și iată că eram însărcinată. În cea de-a doua parte a perioadei de sarcină am fost nevoită să rămân acasă, orice efort punându-mi în pericol starea de sănătate. Pe măsură ce mă apropiam mai mult de acest moment, cel al nașterii, aflam mai multe despre avantajele și dezavantajele nașterii naturale și de asemenea, mă preocupau și avantajele și dezavantajele nașterii prin cezariană. Așa că am început să fac câteva comparații. Pe de o parte cunoșteam bine că nașterea prin cezariană se putea petrece programat, fără să simt durere în timpul intervenției. Despre dezavantaje erau multe de spus – auzisem că nașterea prin cezariană implică o anestezie destul de puternică, montarea unei sonde urinare, că urma să fiu imobilizată, să nu îmi simt o parte din corp, să nu pot, chiar, nici măcar să îmi țin în brațe bebelușul. În plus, trebuia să petrec o noapte la terapie intensivă, trebuia să iau calmante multe, să mi se pună pe burtică un sac cu gheață sau nisip, depinde de variantă. Iar a doua zi aproape că nu puteam coborî din pat, având nevoie de ajutor pentru a-mi vedea bebelușul. De asemenea, aflasem că recuperarea de după era foarte grea. Că nu puteam să mă descurc cu bebelușul, că nu mă puteam mișca, deplasa, că erau niște dureri abdominale crunte, că aveam nevoie de îngrijirea celor apropiați, vreme multă. Și lucrurile începeau să mă sperie.
Discuțiile cu medicul mă făcuse să fac o încercare de a naște natural, în caz contrar urmând să se recurgă la cezariană. Era un mare avantaj – recuperarea se făcea mai repede, iar alăptarea apărea imediat.
Așa că, la finele celor nouă luni de sarcină, am mers la maternitate și m-am lăsat în grija medicilor specialiști. Cum eu nu eram hotărâtă, ei știau cel mai bine ceea ce mi se potrivește.
Și nu a fost nimic pe care nu aș fi putut să îl petrec. Am ales nașterea naturală și totul a decurs perfect normal, grija medicului fiind fără îndoială cea care mi-a dat putere să merg mai departe. A urmat un travaliu lung, de circa 10 ore, 10 ore ce, spre final, au devenit extrem de chinuitoare, cu dureri destul de profunde. Medicul a fost cel care m-a vegheat continuu, a stat lângă mine, m-a învățat cum să respir, cum să împing și mai ales cum să îmi păstrez calmul. Iar spre finalul travaliului, atunci când durerile începeau să devină din ce în ce mai intense, medicul mi-a administrat, la cererea mea, anestezia epidurală, care a reușit să mă liniștească, pregătindu-mă pentru momentul pe care urma să îl petrec în câteva momente – expulzia bebelușului. Medicul a vrut să mă scutească de probleme, cele generate de ruptura de perineu și astfel mi-a realizat o epiziotomie. Nu m-a durut așa încât să nu pot să suport, ba chiar mai mult, am simțit acest lucru că mă ajută să merg mai departe, fiind asemenea unei etape de eliberare. Și iată că a venit expulzia care nu a fost grea. Am simțit totul ca pe o ușurare, ca pe finalul unei etape grele, de care aveam nevoie pentru a mă liniști. Iar atunci când bebelușul mi-a fost pus în brațe, toată experiența de până atunci a fost uitată, bucuria a fost una fără margini, iar durerile au dispărut. Am rămas în continuare în grija medicilor, care au suturat și igienizat zona expulziei, după care am ajuns în salon. Bebelușul mi-a fost pus la piept imediat și surpriza pe care o așteptam pentru el apăruse – era laptele matern. După naștere, m-am refăcut repede. Nu am avut nicio restricție la dietă, am putut merge la baie, am făcut duș. Nu am simțit durere decât foarte puțin. Recuperarea a fost ușoară, mai ușoară decât aș fi crezut și ceea ce m-a bucurat a fost că mi-am putut îngriji bebelușul, i-am fost alături încă din primele ore.
Și de-ar fi să repet această experiență, mai mult ca sigur aș alege nașterea naturală, știindu-i avantajele pe care le-am parcurs.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.