Orice mămică are grijă de copilul său atât în sarcină, cât și după. Legătura dintre cei doi este atât de mare încât pare să nu existe nicio cale de separare. Cu toate că noi ne gândim doar la o apropiere fizică, în realitate cercetătorii au reușit să demonstreze că legătura dintre bebeluș și mama sa trece dincolo de acest aspect, fiind mai puternică decât și-ar fi imaginat oricine.
Încă de atunci când mama se gândește la concepere, apare și apropierea față de puiul său. De asemenea, odată ajuns în burtica mamei sale, bebelușul se simte liniștit atunci când îi simte respirația și atunci când îi aude inima bătând. Ce poate fi mai frumos!?
Lagătura dintre mamă și bebeluș are loc prin placentă, un organ care îi asigură bebelușului hrana de care are nevoie pentru a se putea dezvolta corect în interiorul pântecului mamei sale. Tot placenta produce cel mai uimitor fenomen – mai exact, celulele fătului și ale mamei se vor deplasa de la unul la celălalt și vor ajunge să se fixeze în anumile locuri ale corpului. Putem spune că acest fenomen este destul de uimitor, astfel că celulele fătului se vor fixa în mușchii mamei, în ficat, plămâni, tiroidă, inimă, rinichi și chiar în creier.
Într-adevăr, este uimitor cum celulele bebelușului se vor putea fixa chiar în creier, vor ajunge de la o persoană diferită în organismul alteia și vor rămâne acolo multă vreme. Tot ceea ce au descoperit cercetătorii nu face altceva decât să contrazică că suntem unici 100%. De fapt, femeia care aduce pe lume un bebeluș poartă amprenta celulelor bebelușului său.
Studiul a demonstrat că pe creierul unei femei s-au găsit celule bărbătești ce au rezistat acolo zeci de ani. Cu toate acestea, rezultatele studiului nu au fost cu totul noi, amestecul celulelor diferite din punct de vedere genetic fiind deja demonstrat de numeroase alte cercetări.
Pentru întâia oară au fost identificate celule cu cromozomi Y, de tip bărbătesc, ce se aflau în sângele unor femei care abia dăduseră naștere unor bebeluși de sex masculin. Medicii au concluzionat că acești cromozomi au fost cel mai probabil preluați de la bebelușii ce au stat în pântecul femeilor vreme de nouă luni de zile. Acest tip de celule se numesc celușe microhimerice. Acestea nu se găsesc doar în sângele mamelor, cât și în creierul femeilor.
Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au examinat creierul unei femei decedate, încercând să identifice urme ale cromozomului de tip Y. Au găsit numeroase urme de celule bărbătești, situate în mai multe zone ale creieruluyi. Trebuie să precizăm că femeia dăduse naștere unui bebeluș de sex masculin.
Acest fenomen pe care cercetătorii au încercat să îl investigheze se numește microhimerism. Deși acesta poate fi o etapă normală în timpul sarcinii, transferul fiind posibil prin placentă, cercetătorii nu exclud ca acest transfer de celule să aibă loc chiar și prin intermediul alăptării. În afara transferului de celule dintre mamă și bebeluș, tot la fel de posibil este și transferul de celule între bebelușii gemeni, atunci când împart aceeași placentă.
Despre rolul celulelor microhimerice nu cunoaștem foarte multe, însă cercetătorii sunt de părere că acestea pot recupera anumite probleme de sănătate cu care mama s-ar putea confrunta, reparând țesuturi și chiar parte a celulelor nervoase ale mamei. De asemenea, acest tip de celule ar putea influența și acțiunea sistemului imunitar al mamei.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.