Vitamina D – temelia dezvoltării sănătoase a copilului

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Vitamina D este denumirea generică a unui grup de lipide solubile numite prohormoni, care au un rol esenţial în dezvoltarea organelor interne şi a sistemelor, în special a sistemului osos.

Vitamina DDenumită şi vitamina soarelui, deoarece expunerea la soare este principala modalitate prin care organismul uman produce şi activează aceşti prohormoni, vitamina D are ca rol principal transportul calciului prin sânge către oase şi fixarea acestuia.

Nevoia de vitamina D a sugarului

Cele mai recente studii medicale arată că laptele matern nu oferă un aport suficient de vitamina D copilului, prin urmare suplimentele sunt recomandate încă de la naştere. Acestea se prezintă sub forma unor picături ce pot fi dizolvate în laptele pompat de la sân sau în laptele praf preparat.

Este esenţială asigurarea unui minim de 400 UI (unităţi internaţionale) de vitamina D pe zi, crescând-o spre nivelul de 1000 UI după vârsta de 1 an. Această limită este recomandată până la vârsta de 10 ani, când sistemul osos al copilului este deja format, iar alimentaţia sa este suficient de diversificată pentru a-şi procura vitamina D din hrană.

De unde îşi procură organismul vitamina D?

Pentru a înţelege nevoia acestor suplimente, trebuie specificat faptul că vitamina D se regăseşte în grupe de alimente restrânse. Acestea sunt:

  • Peşte gras: macrou, sardină, somon, hering
  • Lactate integrale (nedegresate): lapte, brânză, smântână, iaurt
  • Gălbenuş de ou
  • Untură de peşte: ton, morun, calcan

Aceste alimente sunt introduse în mod obişnuit pe la vârsta şcolară în alimentaţia copilului, de aceea celebrele (şi urâtele) suplimente din untură de peşte sunt esenţiale, chiar dacă cel mic va protesta vehement. Trebuie să îi explicaţi cu răbdare că acest mic rău este necesar pentru ca el să aibă dinţişori sănătoşi şi picioruşe rezistente pentru a alerga şi a se juca.

Carenţele de vitamina D

Nu putem să insistăm suficient asupra importanţei vitaminei D pentru creşterea copiilor fără a atrage semnalul de alarmă asupra rezultatelor produse de carenţa acestei vitamine. Studii clinice recente asociază anumite forme de diabet şi artrita reumatoidă cu un deficit de vitamina D în copilărie.

Să discutăm acum în detaliu despre cea mai gravă afecţiune pe care o pot suferi copiii mici în urma lipsei aportului necesar de vitamina D.

Ce este rahitismul şi cum îl afectează pe bebeluşul sub 1 an?

Rahitismul este definit ca o lipsă de vitamina D în organismul bebeluşului aflat în creştere. Se instalează între lunile 3 şi 6 de viaţă şi, netratat la timp, va avea un impact negativ foarte sever asupra viitorului adult.

Rahitismul nu poate fi determinat doar prin urmărirea luării în greutate. Este recomandat ca în primul an de viaţă copilul să fie văzut în mod frecvent de către medicul pediatru pentru a depista din timp această afecţiune. Ea se concretizează prin lipsa de mineralizare a oaselor, întârzierea închiderii fontanelei, iar în formele agravate, prin spasme musculare, convulsii şi dificultăţi de respiraţie.

Copiii suferinzi de rahitism netratat manifestă întârzieri în dezvoltarea motorie, sistemul osos nu poate susţine musculatura şi apare fenomenul picioarelor crăcănate. De asemenea, copilul suferă de fracturi frecvente din cele mai banale motive.

Cum se tratează rahitismul

Odată ce diagnosticul a fost pus, medicul va recomanda un tratament care va combina calciul cu vitamina D în procente suplimentare faţă de cele normale. Dacă se intervine la timp, rahitismul se vindecă şi nu va avea repercusiuni în dezvoltarea armonioasă a copilului. Odată cu introducerea alimentaţiei solide, untura de peşte va fi recomandată ca supliment de vitamina D, precum şi brânzeturile îmbogăţite cu calciu (brânza calcică).

De asemenea, este recomandată expunerea la soare, în condiţii de siguranţă (cremă de protecţie solară, ochelari de soare cu lentile UV) a copilului zilnic timp de minim o oră, pentru a stimula producerea naturală de vitamina D în organismul său.

Excesul de vitamina D

Ceea ce este prea mult nu este bun, nici în cazul vitaminei D. Abuzul de suplimente poate conduce la depozitarea de calciu în plămâni, inimă, vasele sangvine şi rinichi cu consecinţe foarte grave asupra sănătăţii.

Cel mai indicat este să întrebaţi întotdeauna medicul şi să nu aplicaţi „cure minune” despre care aflaţi în mass-media. Acest îndemn se aplică nu numai copiilor, ci şi dumneavoastră în calitate de adult.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *