5 întrebări pe care să i le pui unui psiholog pentru copii înainte să începeți terapia

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

E dificil pentru un părinte să-și dea seamă că trebuie să-și ducă copilul la psiholog. În primul rând îi e greu să creadă despre el că e bolnav. Simplul fapt că e vorba de o boală care îl trimite la psiholog îl face pe părinte să se teamă că cel mic va fi etichetat că nebun deși poate că e o problemă ce ține de dezvoltarea limbajului. În al doilea rând e dificil să aleagă un specialist și să-i încredințeze copilul, care este comoara unui părinte. Deși este psiholog pentru copii, dacă n-are copii el însuși poate fi dificilă relaționarea cu un copil care are o suferința. Un alt aspect este legat de metoda terapeutică. Sunt situații în care totul merge strună de la prima și până la ultima ședință și copilul este recuperat exemplar. Dar e posibil să apară și incompatibilități sau dificultăți. Indiferent care ar fi situația, nu dați înapoi. Un copil bolnav, indiferent ce problemă are, trebuie tratat.

Cum lucrați cu un copil care are această boală?
La această întrebare a părintelui specialistul îi va descrie exact cum lucrează, cum se raportează la copil, ce anume trebuie să înțeleagă despre situația lui și cum își va adapta metoda psihologică așa încât să-l ajute pe micuț să depășească problema pe care o are. Acesta este momentul în care părintele îi poate spune specialistului dacă copilul are vreo sensibilitate sau vreo problemă particulară de care acesta trebuie să țină cont. Pentru că se informează reciproc, părintele și specialistul capătă încredere unul în celălalt și se pot exprima adecvat în relația cu copilul. Părintele nu-i va mai spune copilului “mergem la doctor” ci la “doamna aceea drăguță cu care te poți juca…” cutare joc care îi place lui. Astfel copilul va merge la terapie fără teamă, ba chiar cu bucurie.

Cum sunt implicați părinții în recuperarea copilului?
E cunoscut faptul că părinții copilului sunt direct implicați în recuperarea lui. Pentru că ședințele de recuperare țin 1-2 ore pe săptămâna iar copilul își petrece multe ore acasă cu părinții. Deci, nu se poate fără ei. În unele cazuri sunt implicați și educatorii, învățătorii sau profesorii. Practic, părinții își însușesc metoda terapeutică și o propagă în timpul când sunt acasă cu copilul. Pentru că peste tot i se spune același lucru, copilului îi va fi mai simplu să înțeleagă ce trebuie să facă, ce e bine din ce face și ce nu.

Cum începem?
Începuturile sunt dificile, indiferent despre ce e vorba. Așa că e necesar să fie discutate, lămurite, stabilite. Fiecare trebuie să știe exact ce are de făcut și de acolo încolo să fie constant în ceea ce face sau ce spune. Părinții trebuie să ducă săptămânal copilul la terapie, indiferent cât de greu le-ar fi și să se raporteze la copil așa cum au stabilit cu specialistul. Chiar și atunci când asta presupune schimbări dificile. Specialistul va trebui să persevereze cu calm în recuperarea copilului, char dacă uneori copiii se comportă că niște vulcani greu de controlat. Dacă sunt implicate și alte persoane, atunci și ele trebuie să-și facă partea cu conștiinciozitate. E ușor pentru copil să găsească o breșă și din această cauză recuperarea lui să fie în pericol.

Copilul e nervos la gândul că vine la psiholog, ce să fac?
Bineînțeles că un copil, indiferent ce vârstă ar avea, e nervos și emoționat la gândul că merge la psiholog. Se întreabă și el probabil “dar ce nu e în regulă cu mine? Ce ar trebui să fac?” mai ales dacă este adolescent. Dacă este mai mic, teama va fi aceea care îi va provoca probleme. E posibil să plângă și să-l încerce diverse dureri: de cap sau de burtică. Este felul în care copiii se comportă în astfel de situații. Tratează-l cu blândețe dar trebuie să fii și ferm(a) în hotărârea de a-l duce la psiholog. Pentru binele și sănătatea copilului vrei să-l duci la psiholog. Deci, nu ceda indiferent cum s-ar comporta. Odată ajunși la specialist, acesta va știi cum să-l facă pe copil să se simtă mai bine. Treptat cel mic se va simți confortabil și psihologul va relaționa ușor cu el.

Cât de curând pot apărea îmbunătățirile?
Iată o întrebare la care nu există un răspuns clar. Pentru că fiecare persoană este unică și pentru că fiecare metodă terapeutică este în felul ei. Dacă se folosește, de exemplu, terapia scurtă strategică și copilul este foarte receptiv e posibil să fie nevoie de mai puțin de 7 ședințe de recuperare. Terapia strategică se focuseaza cu prescripții și tehnici pe problema copilului. Deci, nu trebuie să va gândiți la psihoterapie că la ceva ce va dura toată viața. Însă, dacă vreți să obțineți repede rezultate depinde de copil, de specialist, de metoda aleasă și de toate celelalte persoane implicate (părinți, bunici, profesori). Chiar dacă sunt probleme din care copilul se recuperează mai greu, important este că va reuși. Mai ales dacă părinții și cei dragi îi sunt alături.
Așadar, dacă ești un părinte care are un copil bolnav și e nevoie să mergi cu el la psiholog, pune aceste întrebări specialistului. Va prinde bine copilului, ție și psihologului. Va genera între voi un climat de încredere, veți fi aliați în lupta împotrivă bolii. Și veți câștiga sănătatea dorită.

Sursa poza: baypsych.com.au

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *