Cum intevii asupra caracteristicilor tulburării ADHD

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Într-o perioadă în care copiii  sunt fie foarte activi, fie stăpâniţi de pasiunea pentru gadgeturi, ca părinte  te vei confrunta cu o serie de comportamente şi reacţii. De mare ajutor în astfel de contexte, îţi pot  fi educatorii şi  profesorii, însă  psihologii sunt cei care ştiu cum să diagnosticheze şi să intervină.

Una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale este ADHD, o tulburare de natură neurobiologică, a cărei cauză rămâne încă nedepistată. Ca şi caracteristici generale, ADHD presupune lipsa de atenţie, agitaţia excesivă şi impulsivitatea.

Diagnosticarea ADHD

Pe baza manifestărilor copilului, medicul specialist va putea pune diagnosticul. Va lua în calcul persistenţa şi istoricul simptomelor manifestate de copil pe parcursul unei zile întregi, în toate mediile în care acivează, acasă, la şcoală şi în cadrul altor activităţi. Simptomele de inatenţie pe care le manifestă un copil cu ADHD, cuprind neacordarea atenţiei la detalii, neatenţia atunci când i se vorbeşte, incapacitatea de organizare şi finalizare a activităţilor, pierderea frecventă a lucrurilor personale. Simptomele de impulsivitate şi hiperactivitate sunt agitaţia, foiala permanentă, vorbitul excesiv, întreruperea interlocutorului şi acordarea de răspunsuri înainte de a se termina întrebarea care îi este adresată.  Va fi diagnosticat cu ADHD, copilul care manifestă simptomele înainte de vârsta de 7 ani şi care  persistă mai mult de 6 luni la un nivel neobişnuit vârstei. Pe termen lung, acestă tulburare va influenţa multe aspecte ale vieţii copilului, de la rezultatele şcolare, până la dificultăţi în a-şi face prieteni.

Ce trebuie făcut pentru atenuarea acestei tulburări

În primul rând, ca părinte trebuie să te asiguri că diagnosticul este pus corect, nu cu mare uşurinţă. Există tendinţa de a atribui oricărui copil agitat, acest diagnostic. Odată ce un medic specialist în psihologia şi neurologia copilului şi adolescentului, pe baza unei testări complete, diagnostichează copilul cu ADHD, atunci trebuie să demarezi aplicarea tehnicilor şi terapiilor destinate să estompeze caracteristicile comportamentale specifice.

Tratarea ADHD presupune un cumul de terapii comportamentale, la care contribuie foarte mult şi părintele. Terapia psihologică este binevenită, deoarece oferă copilului pârghii prin care poate deprinde tehnici care îl ajută să-şi controleze comportamentul şi să interacţioneze cu ceilalţi. Ca şi tratament medicamentos, se poate apela la tratamente care au rolul de  a stimula anumite părţi ale creierului care controlează impulsurile, atenţia şi organizarea.

Rolul familiei este foarte important în tratarea acestei tulburări. Copilul va fi educat şi corectat de câte ori este nevoie. Îl vei  pune  în contextele în care, în mod normal, va începe să manifeste caracteristicile specifice, şi vei încerca să controlezi şi să corectezi reacţiile. Cu explicaţii şi un ton plăcut, îl vei determina să încerce să aibă răbdare în timpul unui joc, să le permită şi celorlalţi să vorbească, să îşi aştepte rândul la joacă sau să permită şi altora să se joace. Mersul în parc, joaca în faţa blocului, activităţile într-un loc de joacă, toate sunt medii şi contexte  în care copilul poate fi provocat a recţiona controlat.

Tot familia poate alege să îi exerseze răbdarea, mergând împreună la spectacole de teatru, la circ, la Zoo sau la un film. Vei încerca să găseşti spectacole care i-ar putea atrage atenţia.

Trebuie să ştii că toate aceste terapii funcţionează foarte bine împreună. Astfel, vei alege terapia psihologică, terapia în familie, dar şi medicaţia dacă este necesar.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *