7 lucruri de care au nevoie familiile copiilor cu autism

În lumea familiilor care trăiesc în fiecare zi cu autism se învârt zilnic medici, terapeuți, centre, principii terapeutice de respectat, cărți de citit, medicamente de administrat, programări de făcut, dincolo de dificultățile legate de acceptarea și înțelegerea diagnosticului.


Psihologul Daniela Gavankar, de la Asociația pentru Intervenție Terapeutică în Autism, ne explică faptul că, deși nevoile copilului acaparează viața familiei, nevoile părinților sunt la fel de importante și au nevoie să fie abordate cu multă atenție și grijă.
Viața întregii familii se schimbă și copilul devine cea mai importantă preocupare, uneori unică preocupare a părinților, toate celelalte aspecte ale vieții de familie fiind total lăsate deoparte!
Tocmai pentru a preveni acest lucru, ne explică mai departe Daniela Gavankar, părinții au nevoie să fie sprijiniți să își păstreze resursele, să ceară ajutor, și mai ales să își pună timp deoparte pentru ei înșiși, pentru relaxare și odihnă.
Iată care sunt cele 7 lucruri de care au nevoie părinții copiilor cu autism:
1. Informații pentru a înțelege și acceptă diagnosticul și în ce constă terapia.
Pe majoritatea dintre noi, confruntarea cu un diagnostic necunoscut, ne aruncă într-o nebuloasă din care rareori poți ieși dacă nu ai lângă ține oamenii potriviți și informațiile de care ai nevoie. Părinții au nevoie, pe de o parte, de un diagnostic cât mai corect, și pe de altă parte au nevoie de acest diagnostic cât mai rapid.
2. Specialiști potriviți pentru a implementa un plan de terapie cât mai coerent, eficient și uman.
Părinții trebuie să găsească terapeuți cât mai bine pregătiți, oameni dedicați meseriei, cu pregătire solidă teoretică și practică și, mai ales, cu abilitățile necesare în lucrul cu copiii (să fie atenți, consecvenți, rezistenți la efort, creativi, jucăuși, veseli și punctuali).
3. Timp
Părinții au nevoie de timp, pentru a înțelege ce se întâmplă cu copilul, de ce are nevoie el, dar au nevoie și de timp personal și profesional. De cele mai multe ori în familiile în care există un copil cu autism, un părinte se sacrifică, petrecându-și tot timpul în preajma copilului, ducându-l la terapie, la diverse activități, hrănindu-l, gătind, curățând, jucându-se etc. Părintele uită să își mai trăiască propria viață și se raportează doar la viața copilului, uitând că are nevoie de un timp personal, pentru el, pentru pasiunile și dorințele sale, pentru slujbă pentru care s-a pregătit o viață, pentru prieteni, pentru distracție sau odihnă.
4. Umanitate și respect
Indiferent că este abordat de un medic, de un terapeut, un necunoscut pe stradă sau un vânzător de la magazin, părintele unui copil cu autism (sau fără) are nevoie, și are dreptul, să fie respectat și sprijinit cu răbdare, empatie și disponibilitate.
5. Pauze
Atunci când copiii devin preocuparea continuă, desigur, că orice om, părintele are nevoie de pauze. De pauze și timp petrecut în afară subiectelor legate de terapie, terapeuți, medicamente, reguli, obiective, dosare, progrese, regrese etc.
6. Ajutor
Pentru a crește un copil cu autism și a gestiona toate comportamentele care derivă din această tulburare, este recomandat ca părinții să aibă ajutor (bunici, mătuși, bone, vecini). Este recomandat să ceară ajutor și atunci când cineva îl oferă să îl și primească. Desigur că un bunic sau o bonă nu va respecta regulile întocmai ca un părinte, însă îi va oferi părintelui ajutorul de care are nevoie și prilejul de a se ocupă și de alte aspecte ale vieții lui.
7. Terapie personală
În urma aflării unui asemenea diagnostic, orice ființă capătă o fragilitate care îi poate afecta relațiile cu cei din jur: cu copilul, partenerul de viață, părinții, prietenii. Să ne amintim că în avion ni se recomandă să avem grijă întâi de noi, adulții, pentru a putea avea apoi grijă de copii, iar în acest caz, regula se aplică din plin.


Lasă un Comentariu...

*