Un copil hiperkinetic nu este un cu mult deosebit de ceilalți micuți de vârsta lui. Debordează de multă energie, dă dovada de neastâmpăr și de aceea, iese cu mult în evidență.
Copilăria este o perioadă în care copiii evoluează prin mai multe faze. De obicei, copiii prin felul lor de-a fi, sunt neastâmpărați. Încearcă și explorează toate colțurile încăperii, doresc să observe modul de funcționare al lucrurilor și se apără într-un mod cu totul deosebit. Unii dintre copii sunt mai cuminți, alții mai năzdrăvani, însă cu toții sunt buni și sunt ai noștri. Ceea ce trebuie să conștientizeze părintele este că nu toți copiii sunt la fel, fiecare are propriul lui stil de comportare, însușindu-și în mod diferit regulile exterioare.
Un copil hiperkinetic nu are stare, de obicei această problemă apare în jurul vârstei de patru anișori și însoțește copilul pe parcursul anilor de copilărie, urmând a se diminua odată cu pubertatea. De obicei, hiperkinezia afectează mai mult băieții decât fetițele, fiind o afecțiune care este determinată de anumite malformații ale metabolismului cerebral sau de o maturare mai târzie. Cu toate acestea, hiperkinezia se poate trata. Cu cât părinții vor fi mai conștienți de acest lucru și vor ajunge în cabinetul terapeutului, cu atât starea copilului se va ameliora.
Un copil hiperkinetic nu are stare în bancă, îi deranjează pe toți cei din jurul său, trece ușor de la o stare la alta, fără motiv, este mereu gata de fugă, stângaci în gesturi, impulsiv. Tot el este mânios, lovește alți copii de vârsta sa sau chiar mai mari, fără să țină cont de nimic, face crize de personalitate ori de mânie și niciodată nu poate fi reținut într-o activitate vreme mai lungă de câteva minute. De asemenea, această afecțiune prezintă și semnele dislexiei sau disortografiei.
Ori de câte ori observați astfel de semne, nu rămâneți indiferenți și încercați să cereți sfatul medicului. De obicei, intervenția psihologului, psihiatrului sau logopedului este importantă în această situație, putând corecta problema copilului fie prin consiliere, fie prin tratament medicamentos, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte.
Odată terapia începută pentru acest copil hiperkinetic, va trebui ca și mama să fie consiliată. Un astfel de copil are nevoie de o supraveghere atentă din partea părinților săi, așa că mai mult ca sigur mama va trebui învățată cum să se comporte în așa fel încât să îl poată corecta.
Nu trebuie să privim totul cu o conotație strict negativă. Nu trebuie să uităm că numeroși sportivi care au făcut performanță au fost astfel de copii hiperkinetici. Surplusul de energie de care beneficiază un copil hiperkinetic poate fi gestionat într-o astfel de direcție. Sportul este o activitate ce are nevoie de multă energie, așa că hiperkinezia poate fi folosită pentru ca performanțele copilului să fie recunoscute. Nu îl dați niciodată la sporturi violente, ci folosiți-i energia în direcția fotbalului, atletismului, înotului, handbalului, etc.
Odată constatat acest surplus de energie trebuie totuși să cunoști că nu ai cum să eviți să ajungi la terapeut. Un copil hiperkinetic are nevoie de atenție, indiferent că ne place sau nu, hiperkinezia este o afecțiune medicală.
Din păcate, nu toți copiii ajung la medic rapid, părinții considerând simptomele sale specifice vârstei, fiind siguri că totul va putea fi corectat în timp.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.