Luana Ibacka – mama și copilul

„O iubesc tot mai mult, deși îi arăt tot mai puţin”

Luana este prietena noastră de multă vreme, iar cu Inoke am făcut cunoștinţă încă de când era doar o gărgăriţă. Astăzi este o domnișoară în toată regula ce pare că urmează îndeaproape pașii mamei sale, trădând isteţime, hotărâre și o personalitate puternică.

Luana Ibacka este un personaj complex, este o femeie independentă ce mi-a demonstrat că prin multă muncă și ambiție, limita este doar cerul. Determinarea sa, creativitatea și originalitatea ce o caracterizează au stârnit admirația multora, transformându-le viziunea asupra vieții. Luana este un model, este un om ce-și pune amprenta pe oriunde trece, iar experiența sa de viață devine lecția noastră din acest număr de revistă. Nu-i ușor să fii mamă, cu atât mai mult cu cât, în același timp, îți dorești o carieră, și îți dorești să descoperi lucruri noi în permanență, să fii activ, să fii prezent în viața celor dragi. Luana a reușit să găsească un echilibru și ne vorbește astăzi despre ea ca femeie, ea ca mamă.

Dragă Luana, ești o femeie activă, extrem de cunoscută în viața publică. Aș vrea să știu dacă îți este greu să te împărți între familie și carieră și care este secretul?

Este întrebarea care macină o mamă întreaga viață: cum să te împarți între viața de familie și cea profesională, între obligații, pasiuni și grija față de sine? Nu cred ca există un răspuns care să se potrivească fiecărei dintre noi, cum nu cred să existe o rețetă potrivită pentru fiecare etapă de viață, întrucât fiecare vârstă a copilului cere altceva de la mamă. De aceea, din păcate, este ireversibilă orice neatenție, orice greșeală, orice pierdere. Tot ce pot spune este că fiica mea a fost, de la prima analiza care mi-a semnalat prezența ei în burtică, prioritatea nr. 1 și așa este și azi. Între timp, am realizat cât de simple sunt lucrurile și ca ea este fericită doar dacă eu sunt fericită. Nu zic că nu sunt importante toate etapele, toți pașii, că nu trebuie să acorzi importanță chestiunilor de rutină, ci faptul că de multe ori pierdem din vedere esențialul. Ne stresăm pentru copiii noștri, iar fericirea le este întunecată de energiile pe care noi le transmitem. Sunt copii, dar asta nu înseamnă cu nu înțeleg, nu simt. Așadar, am îmbunătățit din ce în ce mai mult grija față de ceea ce fac cu… mine. Secretul unei femei echilibrate este să afle la timp cine este și ce vrea, astfel încât să poată deveni un suport – nu doar genetic, pentru copilul său. Secretul meu este că nu m-am îndoit niciodată de mine, nu mi-a fost frică să mă iau în piept cu viața și obișnuințele, să mă lupt cu fricile și tradițiile disfuncționale. Am inventat un univers în care să funcționeze intuiția, bucuria, creativitatea și iubirea pe care le-am simțit mereu, din plin, în mine.

Fără doar și poate ești o mămică cochetă. Prietenele noastre, ce aparțin comunității Mama de Profesie, sunt curioase să afle cum te menții în formă? În plus, cât de important este acest lucru în relația cu copilul tău, mai ales că este fată? Îți „moștenește” atenția la detalii și aprecierea frumosului?

Eu îmi iau energia din mișcare și din contactul cu oamenii. De asemenea, sunt importante relațiile, cărțile, instruirea permanentă. Nu mă tem de înghesuială și nebunie, în prima tinerețe, pot spune că am abuzat chiar de ele. În permanență fac câte un sport sau am pasiuni care mă pun în mișcare. În gimnaziu am făcut volei și tir, în liceu înot, excursii cu bicicleta, aventuri cu cortul, iar ca adult, mi-am creat programe unice de sport, astfel încât să nu îmi fie greu, dar să am beneficii maxime. De doi ani, de exemplu, mă antrenez cu Luminița Nicolesco, un mentor de mișcare, am făcut belly dance, iar de 7 luni dansez tango și merg la dans contemporan.

Se pare că sportul este extrem de important în viața ta? Este strict pentru întreținere sau are și alte beneficii asupra ta?

Da, este parte din viața mea. Tot timpul a fost de altfel, nu este ca și cum acum m-aș fi trezit peste noapte și aș fi spus că este momentul să fac și eu puțină mișcare. Mai mult, este atât de important încât am și creat un concept de mișcare Body&mind, într-un workshop de prezentare a tuturor posibilităților care ne stau la îndemână să facem sport. Sala, aerobicul, fitnessul, yoga, dansul, nu se potrivesc oricând și oricui, dar nu vei afla asta până nu vei încerca. Așa că am arătat în această paltformă cum mintea și corpul se mișcă împreună, atunci când ești atent la tine, și nu îți dau doar scopuri temporare legate de slăbit sau tonifiere.

Fetița ta este destul de mare… știi cum se spune în popor „copii mici, greutăți mici, copii mari, greutăți mari“. Crezi că este adevărat?

Este adevărat… din plin! Atunci când era mică era de acord cu aproape tot ce-i propuneam. Ca adolescentă își exprimă opiniile, care desigur sunt diferite de ale mele. Este un copil cu foarte multă personalitate. Sincer, ea mă învață deseori ce să fac și cum să aleg, plus că este pentru mine un mic guru în materie de telefoane, tablete, manevre în online și aplicații.

Ce îmi poți destăinui din viața voastră? Cât de apropiate sunteți?

În sufletul nostru suntem cele mai apropiate de pe pământ, în fapt există o distanță firească, a spațiului, pe care personajele de sex feminin trebuie să o pună pentru a nu se sufoca sau tensiona. Inoke este un caracter foarte puternic și definit, eu la fel. Nu încăpem clipă de clipă în același loc fără aprindere! Dar am ajuns să mă amuz, plus că simt că inteligența ei emoțională este suficient de dezvoltată, este exact de ceea ce trebuie ca să nu stau îngrijorată în legătură cu ea, ca atunci când era un bebeluș. O iubesc din ce în ce mai mult, mai pur și descărcat de egoism (fiecare mamă crede că este COPILUL EI – ceea ce este o abordare greșită, copilul este o creație a lui Dumnezeu, nu faci ca părinte ce vrei cu el doar pentru că l-ai adus pe lume prin carnea ta )… deși, îi arăt din ce în ce mai puțin prin vorbe și gesturi… nu ne mai îmbrățișăm și ciugulim ca pe vremuri… dar ar fi culmea să facem asta… Nu mi-ar plăcea o adolescentă smiorcăită sau dependentă de fustele mele… Sunt mândră de ea când alege să vină cu mine la evenimente, deseori mă ajută la tombole și socializează cu lumea. E un copil minunat! Și vreau să fie liberă să își creeze propriul scenariu de viață, iubire, carieră, relații.

Cel mai important lucru din lume este copilul și poate și cea mai mare dorință a unei femei… ai planificat cu atenție sarcina? Ai fost o gravidă responsabilă?

Nu chiar, dat fiind că nu mai puteam rămâne însărcinată de câțiva ani. Deci nu s-a prea putut pune problema unei planificări. Cred cu tărie că fost un dar de la Dumnezeu. Încercasem multe tratamente în anii respectivi fără un rezultat mulțumitor, fără să rămân însărcinată.

Îți mai dorești un copil?

Dacă Inoke o să își mai dorească surori sau frați, îi voi face 🙂 Dacă mă va cere un alt copil de la Dumnezeu să îi fiu mamă, o voi face…

Ce a moștenit Inoke de la tine? Crezi că te va urma în carieră?

Cariera mea deja nu mai este actuală. Adică cea cu televizunea și mass media. Eu am făcut parte dintr-o adevărată generație de jurnaliști. Urmează alte profesii și alt gen de cariere, în comunicare. Habar nu am ce va face, dar e foarte isteață, se va orienta cu siguranță la momentul potrivit. Deocamdată adoră să citească, adică face exact ce făceam și eu la vârsta ei. Drept urmare, e posibil să fie un lider în arta comunicării. Seamănă cu mine la un nivel subtil, este creativă și îndrăzneață, sigură pe ea și dornică de confort. Fizic, are sprâncenele mele și unele gesturi pe care le-a împrumutat de la mine… Cam atât am observat eu…

Ești o mămică singură, dar victorioasă… Ca noi toate, de altfel, cu siguranță ai avut și tu momente mai grele. Cum ai reușit să treci peste ele?

Cu greu. Dar cu speranță. Cu încrederea imensă că Dumnezeu mă iubește, și împrejurul meu sunt îngerași vizibili și invizibili care mă susțin. Am avut familia mea, pe mama mea, pe bona lui Inoke, Dana, care nu m-au lăsat toată această perioadă să fiu lipsită de suport și iubire. Am o soră și un nepot cu care mă văd când avem timp, și puțini cum suntem, strângem rândurile la greu, și facem pod peste necazuri. Am trecut peste provocări considerând că sunt doar opriri dureroase din drumuri care mă duc în prăpastie. Și așa a fost. Suferința mi-a arătat mereu cu cine și unde nu trebuie să fiu.

Ce îmi poți spune despre educație – care este sfatul pe care l-ai da oricărei femei pentru copilul ei, la ce anume ar trebui să fie atentă?

Educația copilului este legată de aspirațiile părintelui. La ce aspiri și visezi tu, aia îi bagi pe gât copilului. Uneori, ești disperat de lipsa de acasă de lângă copil, de orgoliul social și alegi produse educaționale pe criterii fără valoare. În primul rând, iubirea, gesturile și felul în care îți petreci tu timpul ca părinte îi dau copilului idei care creează educație. Disciplina și rigoarea ar trebui să vină de la școală, dar din păcate sistemul nostru de învățământ e praf. Eu am ales pentru Inoke programele educaționale Infospeed, am avut-o înscrisă la Shakespeare School pentru engleză, a avut în privat lecții de chineză și chitară. În viitor, va face actorie și canto.

Poți spune despre fetița ta că este talentată? Ce iubește să facă cel mai mult?

Întrucât nu este obligată în vacanță să facă mare lucru… doar citește. Observ că este talentată și la scris, se exprimă frumos când intră în roluri și dansează minunat. Face cu bunicul ei arte marțiale și în curând vom afla dacă este și talentată în acest sport.

Dacă ar fi să îți dai o nota de la 1 la 10, ce nota ai merita?

Auto evaluarea nu e un criteriu bun în fața celorlați, în acest mod, dar eu stau bine cu stima de sine. Așa că mă plasez sincer la nota 8. Mi se pare corect să aspir la perfecțiune, dar să nu o ating niciodată. 2 puncte până la ideal, mi se pare ok.

Ce tip de părinte ești? Grijuliu/protector/sever/ autoritar?

Protector, jucăuș, grijuliu, avidă de atenția și iubirea fiicei mele.

Vorbiți despre micile iubiri, despre fluturașii din stomac?

Ino face mișto de chestiile astea. Și are dreptate… nu e cazul să le cauți, ele se întâmplă la timpul lor.

Care a fost cea mai mare boacănă a sa, din copilărie?

Nici una. A căzut atât de des, încât… au fost la ordinea zilei.

Cum a fost momentul în care voi două v-ați cunoscut?

Atât de intim și infinit, încât am scris o jumate de carte despre el. Dar nu vreau să fac despre fiica mea, în prezent, povești publice cu intimitățile și viața noastră interioară.

Fiecare mămică are povețele sale… ce ai sfătui alte proaspete mămici?

Să nu asculte pe nimeni, și din tot ce s-a scris și s-a auzit, să aleagă cu inima și intuiția ce e pentru ele. O mamă vindecă cu prezența, cu mâna, cu intenția. Ea știe mereu să fie lângă pruncul ei, chiar și la distanță. O mamă este o magiciană.

Ce planuri de viitor ai?

Să fiu fericită. Și autentică. Să fac evenimente vesele… și să dansez… Să îmi păstrez vitalitatea și tinerețea încă pe atât, și astfel viața mea va fi un prezent generator de viitor bun J

Spune-ne ceva despre proiectele tale?

Apar spontan. Urmează pasiunile de moment. Accept criza și confuzia de valori din România, și nu mă lupt cu nimic, mă strecor, și pun semințe acolo unde mai este încă pământ bun și fertil. Am valori personale, care m-au făcut să încetinesc drumul de glorie efemeră al televiziunii și să mă îndrept spre viața spirituală. Tot ce voi face, prin scris sau apariții publice, va fi comunicarea unor instrumente spiritua­le pe care le-am studiat și trăit.

Urmează vacanța …încotro?

Nici noi nu știm… dar la mare, sigur. O mare, fără hotare…