Lavina Goste, mamă de profesie la pătrat

Lavinia Goste este interpreta de muzică populară, atunci când este în lumina reflectoarelor, însă în restul timpului este mamă de profesie, este mămică de gemeni.

Lavinia Goste (1)

Picture 1 of 5

Ea a avut plăcerea să ne răspundă la câteva (mai multe :)) întrebări, să ne facă mărturisiri de după cortină. Viața de părinte este destul de aventuroasă, însă nu la fel ca cea de părinte de gemeni.

1. Să începem cu începutul! Vestea sarcinii a fost una mult așteptată sau v-a luat pe nepregătite?

Sarcina a fost foaaarte așteptată, ceea ce ne-a luat pe nepregătite a fost faptul că urma să devenim părinți de gemeni.

2. Ce sentimente te-au încercat atunci când ai făcut testul de sarcina?

În primă fază chiar nu am crezut că sunt însărcinată. Sincer, am crezut că am probleme pe la ficat și stomac. Chiar nu m-am gândit la o posibilă sarcină. Mi-am cumpărat totuși și un test de sarcină, pe care l-am făcut abia după o săptămână, nu am avut curaj să-l fac mai repede. Era într-o sâmbătă dimineața, pe la ora 7, când în sfârșit mi-am făcut curaj. În momentul în care am văzut cele două linii am stat în baie, am amuțit, am plâns de emoție, de grija să nu pierd sarcina din nou.

3. Cum a aflat soțul tău?

Marius a aflat imediat, m-am dus cu testul în mână plângând și i-am spus: Știi, sunt însărcinată! iar el mi-a răspuns: Păi știam! De ce plângi?

M-a consolat, spunându-mi că de data aceasta o să fie bine și așa a fost.

4. Se spune că perioada celor 9 luni pentru multe femei este o perioadă minunată. Ești de acord? Cum a decurs sarcina ta?

Este cea mai frumoasă perioadă din viața unui om, și faptul că doar femeia e cea care a primit aceasta binecuvântare este cu atât mai minunat, se întâmplă de puține ori în viață. Începutul sarcinii nu a fost simplu. Am avut foarte multe grețuri și amețeli, mai ales că eu eram și mai slăbuță. În plus, chiar am scăzut în greutate, dar mi-am revenit…. la final cântarul arăta 83 de kg :))) În schimb, cu privire la ele, cele două minuni, abia am așteptat să le simt, am savurat fiecare clipă cu ele în burtică.

Am încercat să nu mă comport ca o femeie gravidă și cred că am fost cât se poate de normală. Am făcut curat, am făcut pentru prima data dulceață de căpșuni, am cântat, am făcut ce-mi place. A fost greu pe la chiuvetă, pentru că pe măsură ce creștea burtica trebuia să stau tot mai pe lateral :))), așa că Marius a trebuit să ma înlocuiască tot mai des în această activitate :)))))

5. Ai fost o mămică pofticioasă?

După grețuri, au urmat și poftele, dar nu au fost exagerate. Adică eu am poftit la mâncare, nu neapărat la ceva anume, am mâncat muuuuuult, dimineața, pe la 4, eram abonată la frigider.

6. Când ai aflat că veți avea doi copii?

Am aflat de gemeni la primul ecograf, s-a întâmplat la 9 săptămâni.

7. Cumva, sentimentul de vinovăție începe să pună stăpânire pe noi încă de când sunt în burtică bebeii noștri. Pe tine ce gânduri te urmăreau și cum ai reușit să depășești aceste momente.

Nu știu dacă m-a încercat vreun sentiment de vinovăție în cele nouă luni, dar am devenit mai sensibilă…. recunosc, supărăcioasă, dar m-am rugat, și pe mine m-a ajutat foarte mult rugăciunea. Normal că mi-am pus tot felul de întrebări, dar acum nici nu ma mai gândesc la ce a fost. Cred că în perioada de sarcină ne putem descoperi și ne putem dezvolta foarte mult, noi femeile, atât spiritual, cât și pe partea personală.

8. Cum au fost aduse pe lume cele doua fetițe și de ce? Cât de repede te-ai recuperat?

Am făcut cezariană, la aproape 37 de săptămâni, pentru că una dintre fetițe avea cordonul ombilical în jurul gâtului și nu aveau poziția de naștere.

9. Cum ai ales numele lor?

Le-am ales împreună cu Marius și le-am acordat o maximă importanță.

10. Că nu este ușor să fii părinte o știm cu toții. De altfel, se spune că dacă este ușor nu o faci cum trebuie :), însă cum este să vii acasă de la maternitate cu doi?

Wowwwww! În primele 5 ore minunat, apoi începe greul….. După ce le-am scos din maternitate, Maria a plâns toată noaptea, iar această „problemă” a avut-o încă de când s-a născut, asistentele dormeau cu ea în brate, pentru că dacă cumva o puneau jos, începea nebunia. Chiar au botezat-o Micul Tiran :))), atât de mult plângea Maria. Cred ca ea mai voia să stea în burtică la mine.

11. Ați dormit împreuna sau fetele au avut camerele lor?

Au dormit împreună cu noi. În dormitorul nostru am pus pătuțul lor. Au dormit împreună, până au crescut mai mari, după care le-am unit pătuțurile, iar acum au camera lor.

12. Ai alăptat, până la ce vârstă?

Am alăptat până la 4 luni.

13. Dacă ai alăptat, cum ați trecut de perioada de înțărcare?

Înțărcatul nu a fost greu pentru ele, a fost greu pentru mine. Fiindcă în acea perioadă am avut ceva mai multă activitate, am fost nevoită să le las lapte muls. Cu timpul, din această cauza când le puneam la sân ajunseseră să refuze. Atunci mi-a fost greu, cu toate acestea am continuat să extrag lapte și să-l oferă în biberon. Din păcate nu am putut să prelungesc prea mult acest moment. Chiar și așa, alăptatul mi-a plăcut fantastic de mult, era incredibil să le simt cum se hrănesc de la sânul meu. A fost magic și m-am considerat norocoasă ca am avut și lapte.

14. Îți mai amintești de câte ori se trezeau peste noapte?

Fără număr! Alăptatul la sân e la nevoie. Deși eu am încercat să le fac programul la fel, ele oricum nu se trezeau simultan peste noapte. Programul era mai mult teoretic, pentru că era și nu prea respectat, depindea de starea lor.

15. Sunt numeroase momente importante, iar diversificarea este unul din ele, care de altfel generează și numeroase controverse. Când ai început diversificarea și ce metoda ai adoptat (clasica sau autodiversificare)?

Am început ușor, adică nu le-am forțat cu nimic. Am început cu sucul, apoi cu morcovii pasați și, desigur, le-am oferit supa noastră ardelenească, supa de găină :). Cert este e ca nu am forțat cu absolut nimic, am încercat să fiu precaută și să urmăresc ce le face bine și ce nu.

16. Cum vă împărțiți între cele doua fetițe și cum v-ați organizat până acum? Ați avut sau aveți ajutor?

Reușim! Însă cel mai important este să fim atenți atunci când oferim afecțiune. Astfel, dacă pe una o pup, o pup și pe cealaltă, pentru că ele chiar observă acest lucru și ne dorim ca ambele să nu simtă că am face diferențe. Nici nu s-ar pune problema de așa ceva, le adorăm pe amândouă, însă tocmai, fiind două, cred că este ca atunci când părinții decid să facă al doilea bebe.

Mama a fost cea care ne-a ajutat. Nu știu ce ne-am fi făcut fără ea, iar când a fost și mai greu a venit și soacra mea. Chiar și după ce au mai crescut, și eu a mai trebuit să plec weekendurile, soacra mea stătea cu ele, dar deja erau mari, aveau aproape 3 anișori.

17. Comunicarea este extrem de importantă pentru dezvoltarea limbajului. Cum ai gestionat acesată parte. Ai apelat la poezii și cântece?

Da, eu ma vorbit și vorbesc mult cu ele, dar ele au o problema în vorbire, sunt țâțâite. Ioana s-a luat după Maria. Mi s-a spus însă anul trecut să stau liniștită, că își vor reveni. În decembrie am fost la logoped și mi-a confirmat că în doi ani își vor reveni, însă cu un program bine stabilit. În ianuarie a trebuit să începem ședințele de logopedie, dar pentru că ele au fost mai tot timpul răcite și le-am ținut acasă am pierdut programările de la doctorul la care ne-am dorit să mergem. Așadar, am decis să lucrez eu acasă cu ele, iar în acest moment, pronunțăm s, c, b, r, f. De asemenea, pronunția s-a îmbunătățit și în frazare. Sunt foarte mulțumită de rezultat.

Ele cântă amândouă. Din sarcină le-am obișnuit cu muzica.

18. Dat fiind că cei mici devin tot mai dependenți de ecranele luminoase, cum gestionați această situație? Au gemenele voie cu telefonul sau tableta? De la ce vârstă?

Au voie la telefon, nu le este interzis acest lucru, dar fac totul ca ele să nu recurgă la telefon, inventez tot felul de jocuri cu ele, doar ca să nu apeleze la telefon sau televizor atunci când se plictisesc.

19. Vă pregătiți de școală, încet, încet? Te-ai gândit unde vor merge? Școală de stat sau privată? De ce una și nu alta?

Pfui, încă suntem indeciși. Înclinăm spre o școală bună de stat și desigur avem recomandări și pentru o anume școală privată, mai avem însă încă nevoie de un pic de timp de gândire.

20. Care este rutina de seară, cum le culci pe micuțe și cum procedai când erau bebelușe?

Fără legănat, le-am obișnuit cu mângâiatul pe sprânceană. Acum seara le citesc. Chiar dacă aș vrea eu să mă rezum la o poveste, nu merge treaba fără două-trei.

21. Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce anume ai schimba din ceea ce ai făcut?

Aș fi vrut să fiu mai relaxată…. 🙂

22. Cât de implicat este tati în această aventură?

Atât cât îi permite timpul se implica. Noi îi înțelegem munca, suntem alături de el, iar el este nevoit să se muleze după noi, să se dea după noi.

23. Dat fiind cariera voastră în lumea muzicii, v-ați dori ca ele să vă urmeze?

Primul gând a fost să nu ne urmeze pașii, dar acum nu mai gândesc așa. Ce-or vrea ele să facă sunt libere să aleagă, decizia le aparține.

24. La final, am vrea să le cunoaștem pe fete prin ochii mamei. Cum este una și cum este cealaltă?

Amândouă sunt minunățiile mele, sunt protectoare una cu cealaltă, se iubesc, chiar dimineață îmi spunea Maria, mami eu o iubesc pe surioara mea, mie îmi place de ea:)). Cu personalitate fiecare, una e mai răbdătoare, cealaltă nu prea, una e mai supărăcioasă, cealaltă nu… și tot așa, pline de calități 🙂


Lasă un Comentariu...

*