Am 28 ani și sunt economist. Fetița mea, acum în vârstă de 4 ani și 11 luni, a venit când mă așteptam cel mai puțin. Vestea sarcinii m-a șocat, pentru că nu era pe lista noastră de priorități (a mea și a soțului), cu toate acestea a reprezentat cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla. Am avut sprijinul familiei și ușor, ușor, m-am obișnuit cu gândul că voi fi mămică.
Din acel moment viața ni s-a schimbat radical, dar în bine. Au fost 9 luni de vis care au trecut foarte repede. Cu toate că primele 2 luni de sarcină s-au manifestat cu grețuri și vărsături, nu pot spune că am avut o sarcină dificilă. Mai mult, gândul că un suflet crește și se dezvoltă în mine, m-a făcut să trec foarte ușor peste aceste momente. Prima mișcare a bebelușului în burtică a fost unică. Tati vorbea mereu cu fetița ce urma să vină pe lume (acum sunt cei mai buni prieteni). Cu o săptămână înainte să nasc, s-a întâmplat ceva magic, ceva minunat despre care apropiații încă mai povestesc cu drag. Tati, ca de obicei, a început să-i vorbească puiului din burtică, iar Malissa a avut cea mai frumoasă reacție, s-a mutat cu totul în partea de unde venea vocea tatălui său.
Am optat să nasc natural, la îndrumarea medicilor, și cred ca a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o, pentru că a fost ceva nemaiîntâlnit, deloc traumatizant, așa cum se aude.
Pe tot parcursul sarcinii ne-am documentat, cot la cot, și eu și tati, de pe internet și am cumpărat și o carte “Mama și Copilul”, de unde am aflat multe lucruri interesante despre creșterea și îngrijirea copilului.
Mai târziu, când a crescut și a trebuit să mă întorc la serviciu, am optat pentru creșă. Avea 1 an și 3 luni. Bonă ar fi depășit bugetul nostru, dar din nou se pare că am luat o decizie înțeleaptă pentru că la creșa a fost foarte bine, a învățat să socializeze cu copiii, să mănânce singură, să împartă jucăriile și multe altele.
Când a mers la grădiniță a fost și mai ușor, pentru că era deja învățată cu mediul, de la creșă. În schimb, de când merge la grădi și-a dezvoltat creativitatea, gândirea, limbajul. A învățat să fie politicoasă și disciplinată. Acum este la grupa mare și deja începe o nouă etapă, învață să scrie, să citească.
Totul s-a întâmplat cu repeziciune, s-a desfășurat parcă pe repede înainte și din păcate serviciul ne ocupă prea mult timp.
Pentru că petrecem prea puțin cu ea, mai ales în cursul unei săptămâni încercăm să recuperăm în weekend, când ne jucăm cu jucăriile ei preferate și facem jocuri de rol. Eu tot timpul sunt bebe, iar ea este mami. Printre activitățile pe care le realizăm împreună încerc să includ cât pot de mult cititul poveștilor precum și plimbările prin parc. Însă, cea mai îndrăgită, dintre toate, este cea când ne pupăm, și ne pupăm mult, cât mai mult 🙂
Meseria de mămică este cea mai frumoasă și plină de satisfacții: “Te iubesc, mămica mea!“, spus de copilul meu, îmi dă mereu putere să merg mai departe și să încerc să îi ofer o viață frumoasă.
CEO la grupul Creative Art.
Îl recomandă experiența de Art Director și Publisher al revistelor Căminul, Bucătăria pentru toți, Bebelu, Industry Insights, și suplimentului ziarului România liberă.