Camelia Beșliu – mama și copilul

Numele meu este Camelia și aș vrea să spun că astăzi sunt fericită că am doi copii cuminți, doi copii pe care mă pot baza și care îmi alină orice suferință. David are cinci anișori și pentru că dorința lui a fost aceea de a mai avea un frățior, iată că a apărut și Darius, care are acum doi ani.

Desigur, ca orice mamă am avut o serie întreagă de nedumeriri, am cercetat îndeaproape și m-am lăsat în grija medicilor încă de când știam că voi deveni mămică. Am realizat toate analizele necesare pentru că îmi doream ca micuții mei să fie sănătoși.

Astăzi am ales să scriu câteva rânduri pentru cititoarele acestei frumoase reviste pentru că nu sunt convinsă că toți copiii care sunt diagnosticați cu ADHD sunt într-adevăr de nerecuperat. David este un mic năzdrăvan, tot timpul neastâmpărat… boacănele copilăriei. Îmi amintesc și acum cum la trei anișori a sărit din pat și s-a lovit destul de tare, astfel că a fost nevoie de intervenția medicilor. Dar am trecut peste și ne-am recuperat împreună destul de ușor. Cu toate că durerea era mare, el nu o resimțea atât de puternic, vroia în continuare să facă năzbâtiile de copil. Și iată că a ajuns la grădiniță, iar ceea ce urma să aflu era un diagnostic dureros, pus de către medic. Din micile sale năzdrăvănii, David avea să ajungă, potrivit specialiștilor, un copil care suferea de ADHD. Ne-am speriat, desigur, și nu știam care este rezolvarea, care sunt pașii ce trebuiesc urmați și totodată ne speriau gândurile că totul poate fi și mai rău. Însă, încet, încet am învățat că integrarea în grădiniță ne-a ajutat să aflăm acest trist adevăr, un lucru care avea să ne ajute astăzi să corectăm toată această problemă. Probabil dacă nu l-am fi integrat în colectivitate, dacă nu ar fi ajuns la grădiniță, nu am fi aflat că este un copil puțin diferit de toți ceilalați de vârsta lui, iar acest lucru l-am aflat de la doamnele educatoare, persoane care îl aveau în ocrotire în fiecare zi. De aici, am mers la medicul psihiatru și după niște analize amănunțite, acesta ne-a evidențiat că este un copil hiperactiv. Un set de multivitamine, concentrat pe zinc, magneziu, dar și Omega 3 și Omega 6 au reușit să îl transforme într-un copil din ce în ce mai liniștit. Ieri se foia, nu asculta, striga, se agita, nu stătea nicicând într-un loc, întrerupea interlocutorii, era dezorganizat, vorbea foarte mult. Erau o parte dintre simptomele care, cu siguranță, trebuiau să ne pună niște semne de întrebare și pe care noi, din multă dragoste, le-am ignorat. Acum observ progresele pe care le face zilnic, s-a integrat bine în colectivitate, nu a fost nevoie de terapii suplimentare. Când îl privesc astăzi nu am cum să nu gândesc la ce s-ar fi întâmplat dacă nu l-am fi descoperit la timp. Cu siguranță, problemele ar fi fost corectate mult mai greu, iar integrarea sa socială i-ar fi părut dificilă.

Așadar, acum sunt liniștită, progresul se vede zilnic și cred că Darius va avea un frățior cu care se va putea juca în voie și pe care se va putea baza ori de câte ori i-ar fi greu. Și cred în experiența medicilor, precum și în metodele ce i-au asigurat succesul terapeutic. Sunt convinsă că prin îndemânarea lor aceștia îl vor ajuta să își însușească activitatea de învățare, tehnicile de comportament potrivite cu normele societății și culegerea stimei de sine.