Cunoscută ca fiind „Zâna Surprizelor”, Andreea Marin și-a asumat în ultima perioadă cu prioritate rolul de mamă. Experiența pe care o trăiește astăzi cu Violeta este una deosebită, fetița sa fiind cea care îi dă puterea să se transforme, încărcând-o de energie, de pozitivism și sentimente vii de iubire pentru puiul ei. Astăzi mănâncă sănătos, trăiește sănătos, a descoperit splendoarea naturii și se bucură de fiecare clipă petrecută alături de fetița sa, cea care i-a schimbat definitiv viața, cea care i-a înfrumusețat clipele și o face să trăiască puternic fiecare moment. Nu are o strategie planificată pentru creșterea copilului, nu este restrictivă și își dorește să-i dăruiască Violetei o surioară sau un frățior, un partener de joacă pentru acum, un prieten apropiat pentru mai târziu, când va crește, și, cu siguranță, prezența acestuia i-ar fi benefică.
Cu zâmbetul pe buze, Andreea Marin a rememorat pentru revista MAMĂ DE PROFESIE o parte dintre amintirile care au transformat-o într-o femeie împlinită, completă. Ne-am bucurat alături de ea, de faptul că am avut oportunitatea să fim martorii unor experiențe atât de frumoase, îmbrățișând astfel o parte din entuziasmul Andreei și cunoscându-i emoțiile. La șapte ani distanță de momentul în care a devenit mamă, Andreea Marin își mai aduce și astăzi aminte de perioada celor nouă luni, de momentele minunate ce au fost completate ulterior de primul scâncet, prima îmbrățișare, prima bălăceală.
1. Dragă Andreea, până acum ne-ai surprins întotdeauna cu acțiunile tale, însă de această dată vrem să cunoaștem ce anume s-a schimbat din momentul în care Violeta, copilul tău, a pătruns în viața ta?
Ce s-a schimbat? Totul s-a schimbat: percepția mea despre viață, despre prioritățile pe care ar trebui să le am, despre importanța sănătății în viata mea ca femeie, pentru a putea fi cât mai mult timp un sprijin pentru copilul meu. Odată cu venirea Violetei, am învățat să mă respect mai mult și să mă iubesc, pentru a fi un model pentru fiica mea… iar inima mea arată definitiv diferit… Copilul este esența vieții fiecăruia și, pentru mine, Violeta reprezintă întreg universul meu, ea m-a ajutat foarte mult să devin o altă femeie, capabilă să dăruiesc și să primească multă iubire.
2. Cum a fost perioada celor nouă luni – îți mai aduci aminte?
Nu aș avea cum să uit cele nouă luni. Ele au reprezentat pentru mine o frumoasă emoție, cu toate că am avut și un moment de cumpănă, când o analiză efectuată greșit în România m-a pus într-o situație limită. Un moment de tensiune în care trebuia să aleg dacă păstrez sau nu sarcina atât de mult așteptată… Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut șansa de a verifica și în altă parte veridicitatea analizelor și nu am făcut o greșeală de neiertat. Acest lucru nu m-a oprit însă să mă gândesc la cât de norocoasă am fost și, de altfel, la câte astfel de greșeli se comit, s-au comis, câtor mame li se vor fi întâmplat ceea ce am pățit eu, mame care nu au oportunitatea de a verifica în străinătate, așa cum făcut eu!? E dureros că se întâmplă asta… E dureroasă nesiguranța…
3. Întâlnirea cu bebelușul este unul dintre momentele de neuitat pentru orice mămică. Ce îmi poți spune despre primele clipe petrecute împreună?
Nu a existat emoție și împlinire mai mare pentru mine… Nu voi uita vreodată prima îmbrățișare, primul scâncet urmat de un concert serios, căci plămânii ei s-au dovedit a fi extrem de puternici; prima dată când am așezat-o pe fetița mea la sân și, obosite, am adormit împreună…
4. Cum te-ai/v-ați pregătit pentru primirea micului oaspete în locuință?
Cum încearcă orice mamă… cu tot ce e mai sensibil și mai bun… și totuși, când ajungi cu copilul acasă, descoperi câte sunt cele la care nu te-ai gândit din lipsă de experiență… dar e tare frumos… Am învățat împreună cum să ne comportăm una cu cealaltă și tot ea m-a ajutat să îi descopăr nevoile, fiindu-i alături în fiecare moment. Așa că, deși era un plan bine stabilit de a o aduce acasă, totul s-a schimbat pe parcurs, adaptându-mă în permanență la ceea ce bebelușul meu își dorea. Și cred că, de fapt, aceasta este cheia reușitei. Nu există o rețetă a bebelușului în care să fie nevoie să respecți cu rigurozitate fiecare ingredient. Rețeta o adaptezi în funcție de tine ca mamă și, mai cu seamă, în funcție de el, de felul său de a fi și acest lucru este valabil oricând: de când este nou-născut și până crește mare.
5. Ce îmi poți spune despre prima băiță?
O bălăceală cu curaj, apoi a învățat să se scufunde și așa înoată și astăzi, cu capul sub apă… A fost una dintre experiențele frumoase, pe care am așteptat-o cu mare drag.
6. Ce amintiri te leagă de botez?
Botezul l-am făcut acasă, în familie. A fost un exemplu memorabil, pentru că a stat cumințică atunci când părintele a urmat ritualul creștinesc. Însă, ca orice clipă frumoasă, și acest moment a trecut destul de repede, iar astăzi privim către amintiri, privim fotografiile și astfel ne apare zâmbetul pe buze, un zâmbet ușor nostalgic pentru că uneori am impresia că totul a trecut mult prea repede.
7. A avut colici? Cât de grea a fost perioada în care era bebeluș?
Da, a trecut prin toate, dar acum e mare și sănătoasă, mulțumesc lui Dumnezeu. Colicile, ca orice etapă din viața unui bebeluș sunt aproape normale. A plâns destul de mult, însă până și acest lucru ar trebui să ne bucure, mi-a arătat astfel că este un copil perfect sănătos.
8. Îi cânți Violetei?
Obișnuiam să-i cânt, acum însă îmi cântă ea mie. Are o voce frumoasă și îi place muzica, pianul. Ne place să ne alintăm reciproc, să petrecem astfel de momente frumoase împreună, momente de care întotdeauna ne vom aduce aminte cu mare drag.
9. Cum reușești să îmbini cariera cu rolul de mamă?
Nu este ușor să găsești echilibrul perfect, să menții o balanță corectă, dar îmi impun asta, mai cu seamă că pentru mine familia și, mai ales, copilul au fost mereu pe locul întâi. Poate că la un moment dat am pierdut sau voi pierde anumite oportunități profesionale, dar acest lucru nu mă va determina niciodată să-mi pun copilul pe un loc secund. Îmi asum acest risc. Copilăria copilului meu și eu aproape de el înseamnă mult mai mult decât ce fac în meseria mea. Până la urmă, orice reușită profesională este net inferioară zâmbetului pe care ți-l oferă prichindelul tău atunci când ajungi acasă.
10. De la cine a moștenit Violeta cele mai multe trăsături?
De la ambii părinți, dar seamănă mai ales cu bunica ei, e bucățică ruptă. A împrumutat câte ceva de la fiecare dintre noi, atât trăsături fizice, cât și o parte din personalitățile noastre. Și este normal în fond, tot timpul și-l petrece cu noi, noi îi suntem modele, pe noi ne urmărește zi de zi.
11. Ce ne poți spune despre educație?
Îmi doresc să îi deschid orizontul, să-i fac cunoștință cu viața și cu frumusețile și oportunitățile sale. În rest, îmi doresc să aleagă singură ce i se potrivește, așa cum au procedat și părinții mei în situația mea și a fost alegerea cea mai bună. Am avut parte de libertatea de a-mi decide viitorul și de a schimba, acolo unde a fost cazul, acel ceva ce nu a mers. Atât logica, cât și partea artistică sunt bine dezvoltate acum la Violeta, dar e prea devreme să știm ce va alege pentru viitorul ei. Singură își va croi cel mai bun drum în viață, singură va cunoaște ce anume este cel mai bine pentru ea și tot singură va fi astfel fericită. Eu voi fi lângă ea ori de câte ori va avea nevoie de un sfat, de o îndrumare, însă nu voi fi cea care-i va dicta viața.
12. Acum Violeta este o mică adolescentă. Cum comunici cu ea?
E încă un copil. Împlinește în curând șapte ani, chiar dacă la capitolul școală a luat-o înainte și este deja în anul 3. O încurajez să își trăiască așa cum se cuvine copilăria, îi ofer libertatea de a iubi natura, culorile, sunetele, animalele. Va avea timp mai târziu și pentru tehnică. Chiar dacă nu o pot feri totalmente de computer, pentru că are teme de la școală, o țin departe de el cât pot de mult în restul timpului. În ultima perioadă, tot mai mulți copii petrec ore prețioase în fața calculatorului și acest lucru nu este deloc benefic pentru ei. Dacă noi ne trăiam copilăria prin jocurile de-a v-ați ascunselea, ei astăzi stau în fața calculatoarelor sau cu tabletele în mână, uitând să se joace și să trăiască bucuria naturii. Jocul în aer liber, jocul cu alți copilași de seama lor este extrem de important. Își dezvoltă imaginația, dezvoltă relații, devin sociabili și se integrează cu ușurință în societate. În lipsa acestor activități vor pierde una dintre cele mai frumoase perioade din viața lor, aceea de a fi copii între copii.
O zi din viața celor două înseamnă multă voioșie. Andreea Marin cântă, dansează, pictează și, tocmai de aceea, își face timp oricând pentru a fi alături de micuța sa. Deși am făcut cunoștință cu o familie celebră, familia Andreei Marin este simplă, trăiește bucuriile vieții și se reîmprospătează din lucrurile mărunte, petrecute numai împreună.
13. Descrie-mi momentele în care sunteți împreună, cum arată o zi din viața voastră, când sunteți numai voi două?
Citim mult, indiferent că sunt cărticele în română sau engleză, ne jucăm, gătim, ne uităm la filme potrivite vârstei ei sau la desene animate, pictăm împreună… E tare prețios acest timp pe care-l valorificăm împreună, ne apropie… Nicio zi nu seamănă cu alta. Viața noastră e lipsită de monotonie, este vie, plină de energie. Și ne place acasă mai mult decât oriunde în altă parte, ne place să fim cât mai mult împreună, să gătim, să decorăm, să lucrăm în grădină, să dansăm, să cântăm, să alergăm, să ne jucăm… Ne place copilăria de odinioară mai mult decât cea de azi, prea „computerizată”, prea sedentară și vrem să păstrăm această simplitate, moderație, unitate între noi. Iubim familia noastră și îi dedicăm ceea ce merită. E pe primul loc în permanență.
14. Faceți sport împreună?
Da, destul de des. Toți trei ne jucăm, alergăm, folosim mingea și coșul de baschet cât de des putem, la fel și bicicleta. Eu și soțul meu facem pilates sau antrenament la sală, mai ales pe timp de iarnă, iar el lucrând foarte mult timp cu sportivi de performanță se dovedește a fi și un bun antrenor pentru mine, atunci când suntem împreună.:)
15. Care este hobby-ul Violetei și cum anume o stimulezi să și-l dezvolte?
Este în perioada în care curiozitatea o îndeamnă să încerce, să meargă în diferite direcții, iar eu o încurajez, așa cum au făcut și părinții mei odinioară. Pe mine personal m-a ajutat tare mult: mi-au deschis orizontul, mi-au acordat libertatea opțiunilor, am știut să aleg la momentul potrivit ceea ce mi se potrivește. Violeta are înclinații artistice, e atrasă de pian, muzică, dar și de sport, în egală măsură, de limba engleză și literatură, dar și de logică, de științele exacte. Îmi seamănă din acest punct de vedere, are o deschidere către opțiuni diverse și asta o va ajuta mai târziu să se descurce mai bine în viață.
16. Dragă Andreea, cum te percep copiii la școală?
Există o atracție reciprocă. Cred că dacă ar fi fost să urmez un alt drum, acela ar fi fost aproape de copii.
17. Poartă numele mamei tale… Îți aduce aminte atunci când privești în ochii Violetei de lumea copilăriei tale? Ce ne poți spune?
Mă uit la ea și mă văd pe mine de multe ori. Îmi seamănă și ca atitudine, energie, o combinație între romantism, sensibilitate și latura practică, rațională… Îmi doresc să fie sănătoasă și să aibă noroc să își trăiască viața în pace și liniște sufletească.
18. Violeta îți urmează pașii?
Da, suntem tare legate una de cealaltă în tot ce facem.
19. Care sunt cele mai frumoase gânduri pe care vrei să le transmiți fetiței tale?
Credința, liniștea, moderația, răbdarea, iubirea de sine, pentru oameni și natură.
Odată cu venirea Violetei pe lume, Andreea Marin a cunoscut nevoile mamelor din toată țara. A devenit pentru ele un sprijin serios, le-a ajutat să depășească traumele depresiilor postnatale și le-a ajutat să își cunoască drepturile. Astăzi a creat Școala Mamelor, un proiect care acordă sprijin, care luptă împotriva violenței domestice, un proiect pe care te poți sprijini.
20. Școala Mamelor – de ce?
Pentru că mamele au nevoie de sprijin, să se înțeleagă pe ele însele, să înțeleagă și care le sunt drepturile, unde pot găsi sprijin medical serios, sprijin profesional, psihologic… Sunt zeci de mii de mame ce ne caută zilnic pe www.scoalamamelor.ro, dar mai nou și pe www.alegedemnitatea.ro, noul nostru proiect cu fonduri europene destinat persoanelor ce trec prin experiența violenței în familie sau a unei dizabilități. Cum pot primi sprijin gratuit? Găsesc toate detaliile pe site sau sunând la 116111, apel gratuit din rețelele Telekom.
21. Ce planuri de viitor ai?
Să trăiesc frumos și demn. Cu tot ce implică asta.
Iubește natura, crede în puterea plantelor și și-a schimbat complet stilul de viață. Mănâncă sănătos și a creat băuturi verzi, dar și rețete sănătoase pe care le putem observa cu toții pe www.detoxbyandreea.ro. Nimic nu e ținut secret!
22. Detoxifierea reprezintă un nou proiect în viața ta? De ce?
Pentru că e o experiență care mie mi-a readus echilibrul, sănătatea și mi-a schimbat tonusul, energia, am întinerit pur și simplu. Merg la Bodrum de două ori pe an și am învățat multe despre viața sănătoasă, despre nutriție, despre felul în care să mă mențin și acasă. Am povestit în amănunt experiența mea pe www.detoxbyandreea.ro și se pare că e benefică deja pentru multă lume. Am făcut mai mult, am ales locul cel mai bun pentru mine după ce am analizat tot ce există acolo, am negociat cu ei prețuri mult mai bune pentru români și detaliile pot fi găsite pe site-ul menționat mai sus. În plus, am creat aici, în România, după rețete proprii, meniul meu de detox și băuturile aferente din plante verzi, legume și fructe ce pot fi găsite aici: http://rawdia.ro/raw-detox-andreea .
23. Cât este de important să mănânci sănătos?
Foarte important. Mie, dieta și disciplina în acest sens, mi-au schimbat viața mult în bine, nu doar silueta, ci energia, starea de sănătate, de spirit, totul e mai bine când te hrănești sănătos. Am scris pe site-ul meu, www.meniudetox/andreeamarinoficial.ro poveștile mele… culinare. E de ajuns să citiți capitolul Experiența mea.
24. Ce ne poți spune despre dieta pe care o urmezi?
De când am început-o am ajuns să fiu mai aproape de natură, de rădăcinile ei. Astfel, plantăm acum, cât putem de mult din ceea ce ne e necesar pentru gătit în propria bucătărie, chiar în grădina noastră. Avem legume și verdețuri, plante aromatice, pomi fructiferi românești și exotici… Evităm chimicalele, zahărul. Luăm carnea și ouăle de la o fermă de țară. Cât mai natural și sănătos. Încercăm cumva să ne întoarcem la vremea de odinioară, încercăm să ne hrănim cu ceea ce mâinile noastre produc.
25. Îți dorești un al doilea copil?
Da, dacă Dumnezeu decide așa.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistei Căminul și al site-ului CasaMea.ro.