Rolul adolescenţei

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

În ultimii ani, mai multe descoperiri surprinzătoare realizate cu ajutorul studiilor de neuroimagistică au dezvăluit transformările din structura și funcționarea cerebrală din timpul adolescenței. Interpretările acestor studii conduc la o concluzie foarte diferită de perspectiva clasică asupra creierului adolescent dominat de hormone dezlănțuiți. O perspectivă prezentată adesea în presă, dar nu tocmai corectă, susține că centrul de control al creierului, cortexul prefrontal, localizat în partea din față a lobului frontal, nu ajunge la maturitate până la finalul adolescenței. „Imaturitatea” cortexului prefrontal poate fi o explicaţie pentru „comportamentul imatur al adolescenților”. De asemenea, justifică și motivul pentru care centrele de închirieri de mașini nu oferă, în general, servicii persoanelor care nu au împlinit douăzeci și cinci de ani. Dar această poveste simplă, cu toate că e ușor de înțeles, nu este în acord cu rezultatele cercetărilor și neglijează un aspect esențial.

În loc să privim stadiul dezvoltării cerebrale din adolescență ca pe un simplu proces de maturizare, de depășire a unor moduri depăşite sau inutile de gândire și de tranziție către maturitate, ar fi mai corect și mai folositor să îl privim ca pe o parte vitală și necesară vieții noastre individuale și colective. Adolescența nu este doar o perioadă peste care să trecem, ci este o etapă a vieții care trebuie cultivată atent.

Acest mesaj nou și important de reținut, inspirat de noile descoperiri științifice, sugerează că transformările cerebrale din adolescență nu se rezumă la „maturitate” versus „imaturitate”, ci sunt, mai degrabă, transformări de importanță vitală în dezvoltare, care permit formarea unor abilități anume. Aceste noi abilități, așa cum am discutat mai devreme, sunt cruciale atât pentru persoană cât și pentru specia umană.

De ce ar trebui să conteze pentru noi acest lucru, fie că suntem adolescenți, fie că avem douăzeci de ani sau mai mult? Contează pentru că, dacă privim etapa adolescenței doar ca pe o perioadă de timp prin care ne croim calea, o perioadă de îndurat, vom omite să facem pașii necesari pentru a optimiza esența adolescenței. Atunci când privim scânteia emoțională, implicarea în viața socială, căutarea noului și explorările creative ca pe niște aspecte esențiale, positive și necesare ale identității adolescenților – și ale adulților care ar putea deveni dacă vor cultiva aceste calități într-un mod benefic – această perioadă capătă o mare importanță. Nu trebuie doar să-i supraviețuim, ci și să o cultivăm.

Da, ne confruntăm cu provocări atunci când încercăm să rămânem deschiși „posibilităților” adolescenței. Oportunitățile importante de expansiune și dezvoltare din această perioadă pot fi stresante pentru adolescenți și părinții care îi iubesc. De exemplu, putem privi distanțarea de părinți, un fenomen comun în adolescență, ca pe un proces necesar care le permite adolescenților să plece din casa părintească. Curajul de se muta de acasă, eventual chiar departe, este creat de circuitele de plăcere din creier, care devin mult mai active și inspiră adolescenții să caute noul chiar dacă se confruntă cu situații nefamiliare atunci când pleacă în descoperirea lumii. Până la urmă, lucrurile familiare pot fi sigure și previzibile, pe când cele nefamiliare pot fi imprevizibile și pline de potențiale pericole. O perspectivă istorică – pentru noi ca mamifere sociale – ne arată că, dacă adolescenții mai mari nu ar părăsi căminul și nu s-ar muta departe de membrii familiei lor, specia noastră ar avea șanse prea mari de cosangvinizare, iar materialul genetic ar avea de suferit. În ceea ce privește istoria omenirii, plecarea adolescenților de acasă și explorarea lumii permite familiei noastre să se adapteze mult mai bine în lume, pe măsură ce se nasc noi generații. Viața noastră colectivă și individuală depinde de această distanțare a adolescenților.

Oricât de dificil ar fi pentru părinți să-și facă constant griji în privința comportamentului potențial riscant al adolescentului lor, favorizarea pozitivului prezent în gândirea hiperrațională ajută adolescenții să-și asume riscuri pe care vor avea nevoie să le accepte dacă vor dori să părăsească cuibul și să exploreze lumea. Așa cum am văzut, impulsul de a avea multiple relații sociale ne poate oferi siguranță atunci când suntem împreună cu semenii noștri adolescenți aflați pe același drum către lumea nefamiliară. Sensibilitatea crescută la propriile stări emoționale amplificate și la influența anturajului – scânteia noastră emoțională și implicarea în viața socială – sunt fundamentale, de asemenea, pentru această călătorie. Căutarea noului și crearea unor moduri noi de a face lucrurile ajută, de asemenea, specia noastră să se adapteze la o lume aflată mereu în schimbare. Dacă acceptăm că ne dezvoltăm, din punct de vedere cerebral, pe tot parcursul vieţii, așa cum sugerează studiile recente, atunci procesul care se desfășoară în vremea adolescenței este mult mai mult decât o simplă tranziție de la imaturitate la maturitate. Esența adolescenței îmbogățește călătoria vieții pentru ca noi să ne bucurăm din plin de ea.

Ceea ce începem să înţelegem este că există un set crucial de transformări cerebrale în adolescență, care creează noi puteri, noi posibilități și noi scopuri care alimentează mintea adolescentă și relațiile care, pur și simplu, nu existau sub această formă în copilărie. Aceste posibilități positive sunt, adesea, ascunse privirii dar le putem descoperi și folosi mai eficient și mai înțelept atunci când știm cum să le găsim și cum să le cultivăm. Putem învăța să folosim ultimele descoperiri științifice pentru a profita din plin de perioada adolescenței. Este un tip de investiție pe termen lung pentru toți cei implicați.

Dezvoltarea corpului adolescentului, cu transformările care intervin în fiziologia sa, în activitatea hormonală, în organelle sexuale și transformările în arhitectura creierului contribuie, de asemenea, la modul în care înțelegem adolescența ca perioadă importantă de transformare. Emoțiile în schimbare revoluționează modul în care ne simțim în interior ca adolescenți, căile prin care procesăm informația și ideile noastre despre noi înșine și despre alții, devenind mai complexe şi generând transformări profunde în dezvoltare și în modificarea sentimentului interior care ne spune cine suntem și cine putem deveni. Simţul identității se modifică și evoluează, astfel, pe durata adolescenței.

Privind din interior, transformarea poate fi copleșitoare și ne putem chiar pierde calea, simțind uneori că este prea dificil să navighezi prin viață. Privind din exterior, transformarea poate arăta că suntem confuzi și că am pierdut controlul. Adolescența este, cu siguranță, dificilă însă este o etapă a vieții plină de provocări datorită cărora devenim mai puternici. Din fericire, dacă suntem foarte conștienți de viața noastră emoțională și socială și înțelegem bine structura și funcționarea creierului, efectele pozitive puternice ale transformărilor complexe din adolescență pot fi folosite dacă avem abordarea și înțelegerea potrivită.

Joi, 12 decembrie, de la ora 18:30 va avea loc evenimentul Provocările și vulnerabilitățile adolescenței.

Îi aşteptăm cu drag pe cei interesaţi!

Sursa: Vâltoarea minții – Puterea și rolul transformărilor cerebrale în adolescență, Daniel J. Siegel, Colecția Parentaj, Editura Herald

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *