Este sau nu educaţia sexuală un subiect tabu al zilelor noastre?

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

“ După o zi ploioasă, soarele își făcu curaj să usuce bălțile din parcul de lângă școală. Bucuria clasei a șasea B: profu’ de bio n-a venit până la “și zece”. Niciodată n-a ajuns mai târziu de’atât deci, o oră liberă de joacă-n parc, printre bălți. N-am să uit ziua aceea, iar asta nu datorită hainelor pictate de noroi ci a neplăcerii situaţiei penibile în care am fost pusă. Eu în “mijlocul clasei” înconjurată de 34 de copii, 28 de băieți și 6 fete, care mai de care arătându-mă cu degetul si  râzând în hohote. Ce se întâmplase cu câteva minute înainte? Unul din băieți a găsit un prezervativ folosit într-un tufiș. A venit entuziast să împărtășească cu noi descoperirea, țipând cât îl ținea gura: “Heii! Heii! Haideți să vedem sunt 35 de copii aici!?” Andreea cu ochi mari și foarte sigură pe ea: “Ionuț, barza aduce copiii! Nu văd nicio barză prin apropiere. Ce tot îndrugi acolo?” Valuri de râsete, aplauze, comentarii răutăcioase și iar râsete…”

Autor: Andreea Pandrea,

www.delacopillaparinte.com

www.facebook.com/delacopillaparinte/

 

 

 

 

Copilăria este tărâmul magic al tuturor posibilităților, al ideilor năzbâtioase, al fanteziei, al basmelor cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, al miturilor.

Mitul este echivalentul sărac în adevăr dar spectaculos în prezentare a întrebărilor cu privire la geneză, momente și evenimente în urma cărora fiinţa umană a evoluat devenind ceea ce este astăzi. 
Câțiva psihologi americani, autorii cărții „50 Great Myths of Popular Psychology” au subliniat că „în lumea de astăzi, în care suntem suprasaturaţi de mesaje contradictorii, informaţiile adevărate despre psihologie sunt dublate de o cantitate cel puţin egală de mesaje false şi mituri”. Unul dintre ele este mitul berzei aducătoare de prunci. 

În acest context se naște întrebarea: avem nevoie de mituri? Din punct de vedere psihologic sunt ele generatoare de trăiri și experiențe pozitive? Cum se formează adultul de mâine care a crescut sub amprenta berzei “livratoare” de prunci, a nuielușei pentru copii obraznici a lui Moș Nicolae, cu falsa informația că omul este înzestrat cu numai cinci simțuri, s.a.m.d. Dacă cel mai cunoscut mit al copilăriei, existența lui Moș Crăciun, aduce până la momentul aflării adevărului, zâmbete, bucurie, surprindere, entiziasm, care sunt părțile pozitive ale celorlalte mituri cu rădăcini încă din copilărie?

Vorbim tot mai mult despre noi “trenduri” în educația micuților nostri, despre puterea exemplului, despre tipuri și modele de parenting, comunicăm cu micuții nostri încă din burtică, s.a.m.d. Se armonizează aceste noi percepții despre modul de a-ți creștere copilul cu impactul pe care-l pot avea miturile folosite în mod conștient în discuțiile cu cei mici? Găsiți utilitatea unor minciuni care teoretic ne ajută să îl facem pe micuţul nostru să înțeleagă un fenomen, însă în momentul aflării adevărului copilul se simte trădat, înjosit, subestimat, iar părintele dator să explice “de ce”?

Cum iniţiem discuţia despre viaţa sexual cu copilul nostru

Să ne amintim pentru un minut cum ne-am simțit atunci când am descoperit cadourile Moșului “uitate” în dulapul din living, pe balcon, în cămară, etc. A fost poate una din cele mai triste zile din copilăria noastră. Faptul că am fost mințiți ne-a avantajat dezvoltarea emoţională? Care sunt sentimentele pe care le-am resințit vis-a-vis de părinții noștri în momentul aflării tristului adevăr? Astfel de comportamente ajută construirea unei relații solide, bazată pe încredere între părinți și copii?

Judecând conform zicalei ” Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”, haideți să vorbim deschis, cu iubire și respect copiilor noștri despre orice subiect le trezește interesul. Ne creștem copiii în era vitezei, aproape pe pilot automat, când tehnologia deși menită să ne ușureze munca, să ne ajute să economisim timp, a devenit omniprezentă în toate activitățile zilnice fie ele profesionale, fie personale devorând resurse, timp și energie. Accesul facil la informații, unele corecte altele construite pe interese, acces uneori independent de noi, ne transformă vulnerabilitatea – dacă permitem, într-o conduită lipsită de fundament logic, realist și echilibrat. Discuțiile timpuri despre diferențele dintre băieței și fetițe, despre organele genitate și rolul lor, despre evoluție și cum se înmulțesc plantele, animalele și omul s.a.m.d., tratate cu seriozitate și interes, cu blândețe și un limbaj adecvat ținând cont că ne adresăm unor copii, ne vor feri de situații neplăcute.

Copiii au nevoie de afecțiune, atașament, emoție sinceră, timp de calitate petrecut cu ambii părinți, încredere, sinceritate pentru a-și crea o legătură cu aceștia. Odată creată și întreținută, legătura părinte- copil va permite abordarea oricărui subiect mai degrabă din postura unei discuții prietenești ceea ce atrage de la sine numeroase beneficii. Atunci când ai în fața ta un prieten, o persoană direct interesată în a-ți oferi detalii de interes fără a te judeca, a-ți impune din modul personal de a vedea lucrurile și fără a lua în derâdere nivelul de informații pe care l-ai dobândit până în momentul discuției, psihicul este orientat în lămurirea necunoscutelor nu în selecția întrebărilor care ” se cad” a fi adresate. Copii au nevoie să se bucure de iubirea, căldura și gesturile tandre dintre părinţi. Ce modalitate mai potrivită pentru începutul unei discuţii decât exemplificarea propriei situaţii “Mami și tati se iubesc. Pentru că mami și tati se iubesc, din marea lor iubire te-ai născut tu, bebe. Puţin de la tati, puţin de la mami și uite ce mare te-ai făcut!”

Înainte de a iniţia orice discuţie cu fiul/fiica noastră, este necesar să clarificăm noi cu noi trei necunoscute: dacă, cum și când să avem o discuţie cu el/ea, căci este clar că am lămurit cine ar trebui să vorbească copilului vostru despre sex: tu și soțul/soția ta!

Dragi părinți, atunci când vă întrebați dacă să abordați subiectul relațiilor intime cu copilului vostru, nu uitați să țineți cont de faptul că sexul, este considerat, conform piramidei nevoilor (piramida lui Maslow) o nevoie primară, fiziologică a ființei umane, adică una dintre acele nevoi fără satisfacerea cărora, ființa umană încetează să subziste. Viața sexuală asumată și fericită este o componentă indispensabilă a unei vieți echilibrate și armonioase și este responsabilitatea noastră de părinte să asigurăm accesul copilului nostru la informații corecte, complete și adaptate nevoilor sale, la momentul oportun.

În plus, din păcate pentru majoritatea dintre noi, educația sexuală a fost și  a rămas un subiect tabu, incomod și rușinos și asta pentru că așa am fost crescuți. O astfel de educație șubredă nu poate fi lipsită de evenimente neplăcute, poate chiar marcante: boli prin transmitere sexuală, sarcini nedorite sau la vârste fragede, comportamente deviante, homosexualitate “dobândită”, abuzuri, violuri, frustrări, complexe, dezechilibru în relații, indisponibilitate emoțională. În mod cert vă amintiți de cel puțin o situație penibilă în care v-ați regăsit din lipsa de informații pe această tema. Cum v-ați simțit? Vă doriți ca experiența să se repete și în cazul fiului vostru/fiicei voastre?

Cum abordăm subiectul? Consider că cel mai potrivit ar fi să vorbim celui mic în modul în care ne-am fi dorit să ne vorbească nouă părinții noștri: fără ocolișuri, minciuni, mituri, priviri ezitante sau termeni sofisticați, fără superioritate și superficialitate. Povestea începe încă de la primele băițe când copilul trebuie încurajat să se familiarizeze cu propriul corp, lăsat să se joace cu organele genitale așa cum a făcut-o cu piciorușele, de exemplu, atunci când le-a descoperit. Cu timpul, când cel mic începe să pară interesat, părintele îi va explica care sunt diferențele între fetițe și băieței în ceea ce privește părțile intime, cum se realizează igiena acestora și la ce anume folosesc.

Când fiul nostru refuză să vorbească la 18 ani despre orice ține de sex, când fiica noastră suferă o depresie severă în urma primei relații sau vine acasă cu un test de sarcină cu doua liniuțe, constatăm că momentul propice unor discuții pe tema vieții sexuale ar cam fi trebuit să se întâmple. Nu ne dorim asta! Nu ne dorim ca fii/ficele noștre să afle informații deosebit de importante pentru sănătatea și dezvoltarea lor emoțională de la alți copii/adolescenți, din reviste pentru adulți, filme pentru adulţi, site-uri de specialitate, etc. Nu ne dorim ca fii/ficele noștre să afle despre metodele contraceptive atunci când folosirea lor este tardivă, să vadă sexul ca pe-o obligație sau să nu cunoască diferenţa dintre o încercare de abordare a sexului opus și un abuz. Ne dorim copii adaptabili și curajoși, adolescenți dezinvolți, informați și care știu când și de ce să spună “nu”, tineri care își asumă sexualitatea și sunt stăpâni pe alegerile lor.

Pentru a reuși să expunem și sa argumentăm copiilor noștri un anumit subiect, în general, este nevoie în primul rând de iubire, interes, înțelepciune dar și de informații corecte, din surse avizate. În calitate de părinte, trebuie să cunoaștem noțiuni de anatomie, transformările fizice și hormonale ale pubertății, metode de contracepție sigure, s.a.m.d, iar dacă sunt informații pe care nu le deținem să știm din ce surse să ne documentam sau ce doctori să consultăm.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *