A fi părinte e lucru greu, ar spune unii. Însă, ce poate fi mai frumos decât să observi zi de zi, ceas de ceas, inocenţa din ochii copilului. Zilnic, vei fi asaltat de o serie întreagă de întrebări la care copilul are nevoie de răspuns, încercând să descopere lumea, să-i descifreze sensul.
Mami, „de ce afară e frig?”, „de ce plouă?”, „de ce păsările zboară?”, „de ce soarele e galben?”, „de ce se face noapte?” – sunt doar câteva dintre necunoscutele la care cei mici își doresc să afle un răspuns. Și, fiindcă te consideră cel mai bun prieten și aliat în lupta cu necunoașterea, ți le adresează ori de câte ori îi apare o suspiciune. Cu toate acestea, vârsta lui „de ce?” nu este continuă, apare în jur de doi – trei anișori și se termină atunci când copilul va merge la școală. Este perioada în care cei mici încearcă să afle o serie întreagă de lucruri, dar și perioada în care părinții ajung uneori să nu mai dea dovadă de imaginație și să nu cunoască care este răspunsul cel mai potrivit.
De obicei, numărul mare de întrebări apare în acest interval, întrucât copilul începe să socializeze, să descopere lumea prin prisma întâmplărilor din jurul său. Apar curiozitatea, necunoașterea și dorința de a afla ceva nou. Iar acest lucru, deși pentru unii părinți pare să fie obositor, nu este ceva rău, ci din contră, orice părinte ar trebui să se bucure că micuțul său vrea să înțeleagă lucruri pe care nu le știa.
Chiar dacă unii părinți preferă fie să nu răspundă, fie ca micuțul să tacă, întrucât nu au timp ori sunt prea obosiți, în realitate, a-i oferi copilului răspunsul potrivit reprezintă un element cheie în educația sa, fiind un lucru pe care părinții trebuie să și-l asume. Atunci când nu îi oferim un răspuns, copilul va prefera să tacă, să se închidă în propriile sale limite, să cerceteze lumea numai prin ochii săi, să refuze să devină curios. Toate aceste lucruri îi vor vătăma conștiința pentru viitor.
Mami, de ce…?
Desigur, numărul întrebărilor puse de copii nu este deloc mic. În același timp, părinții pot fi puși în anumite situații cheie în care să nu știe cum anume să răspundă. Orice întrebare pusă merită un răspuns. În cazul în care vei refuza să îi comunici ceea ce te-a întrebat sau să îl ignori când e vorba de o întrebare incomodă, atunci mai mult ca sigur îl vei determina să caute răspunsul în altă parte. În același timp, este posibil ca micuțul să refuze să te mai aibă vreodată drept interlocutor, un lucru care te-ar putea răni în viitor.
Cum să te comporți?
Meseria de părinte este o artă pe cât de frumoasă, pe atât de grea, astfel că până acum nu s-a descoperit încă secretul unei relații perfecte. Cu toate acestea, fiecare dintre noi aspirăm către ceea ce este mai bun, iar ceea ce leagă orice relație este comunicarea. De aceea, vorbiți cu copilul vostru, indiferent de situație.
Iată câteva sfaturi!
- nu refuzați niciodată să îi răspundeți la întrebările pe care vi le adresează, întrucât îi veți lăsa impresia că persoana lui nu
vă interesează. - nu îi interziceți niciodată să vă adreseze o întrebare pentru că s-ar putea ca micuțul să nu mai îndrăznească să vă comunice problemele sale.
- nu îi răspundeți niciodată la întrebări într-un mod pe care el nu l-ar înțelege. Are nevoie de răspunsuri scurte cu mici asocieri, așa încât să înțeleagă cu mare ușurință despre ce este vorba.
- nu îl mințiți – oricât de greu v-ar fi, minciuna nu își are locul în relația părinte – copil.
- în cazul în care nu știți să răspundeți la întrebarea pusă de copil, nu inventați un răspuns, ci mărturisiți-i sincer că nu cunoașteți rezolvarea, însă că vă veți interesa și îi veți da răspunsul corect.
Întrebări stânjenitoare – cum să reacționăm?
Nu puține sunt cazurile în care copiii ajung să îi ia pe nepregătite pe părinți, adresându-le numeroase întrebări stânjenitoare. Acesta este clar momentul în care adulții sunt puși în încurcătură, dar și momentul în care micuții așteaptă curioși răspunsul la întrebarea respectivă. În astfel de cazuri, răspunsul corect este cel mai potrivit.
Nu evitați întrebarea, nu ocoliți răspunsul, ci oferiți-i explicația corectă, adaptată nivelului său de înțelegere. În cazul în care nu sunteți pregătit pentru astfel de lucruri, spuneți-i că amânați răspunsul pentru o zi următoare.
Veți avea timp să vă gândiți cum anume să îi răspundeți, ce tehnici să folosiți pentru a vă face pe deplin înțeles.
Nu îl descurajați niciodată și nici nu îl certați pentru întrebarea pe care v-a adresat-o, întrucât curiozitatea îl va face să cerceteze răspunsul prin alte mijloace, în încercarea de a descoperi.
Împreună, prin lume
Nu refuzaţi niciodată să discutaţi cu propriul copil. Acesta, în timpul creșterii, are nevoie de multe explicaţii. Conștiinţa sa este asemenea unor piese de puzzle, ce trebuie așezate cap la cap, în ordine, pentru a descifra lumea înconjurătoare. Iar rolul părinţilor este deja unul asumat. Au datoria de a fi alături de copiii lor în această aventură, ajutându-i să descopere lumea frumoasă.
Andreea Petcu, psiholog
www.bambino.ro; 021 318 78 77
CEO la grupul Creative Art.
Îl recomandă experiența de Art Director și Publisher al revistelor Căminul, Bucătăria pentru toți, Bebelu, Industry Insights, și suplimentului ziarului România liberă.