Ciudat sau nu, şi copiii se enervează. Sunt momente în care nu le mai convine nimic, nu le mai place vechea jucărie, nici măcar felul de mâncare preferat. Încep să ţipe, să plângă, să ceară alte lucruri decât cele pe care le au, iar tu începi să îţi pierzi răbdarea. Ce ne facem când copiii au toane?
Nu te enerva!
Poate fi uşor ciudat, copilul acumulează energii negative de-a lungul zilei. Posibil să nu îi convină ceva la şcoală sau la grădiniţă, o notă mică sau o ceartă cu cel mai bun prieten. Dacă începe să plângă aparent fără motiv, află că sigur există ceva în substrat. Descoperă ce îl supără şi nu te enerva pe el!
Dacă vei fi şi tu nervoasă, el o să se deschidă mai greu, comunicarea având de suferit şi nu veţi mai putea remedia situaţia la fel de uşor. E important să îl laşi să se descarce, iar după ce „furtuna” a trecut, comunicaţi deschis. Lăsându-ţi copilul să spună ce are pe suflet, vei reuşi să afli lucruri care îl deranjează şi de care nu ştiai.
Situaţiile de nervozitate sunt mai dificil de manageriat când copiii sunt foarte mici, când nu ştiu sau abia au învăţat să vorbească. Calmul tău este cheia liniştii lui. El nu se poate manifesta sau se manifestă greoi, nu îţi poate spune ce îl deranjează (poate fi o simplă durere de cap); important este să ştii să reacţionezi. Înarmează-te cu nervi tari, iar după criză, totul va fi mult mai bine.
Arată-i încă de la primele sale cuvinte cum să îşi exprime trăirile!
Dacă la sfârşitul fiecărei zile îi povesteşti copilului o întâmplare şi îi descrii cum te-a făcut să te simţi, el te va înţelege şi va încerca să spună, la rândul lui, prin ce experienţe a trecut.
Urmează „ritualul” acesta încă de când începe să vorbească. Astfel, îl vei încuraja să se deschidă, să se destăinuie, fără să mai păstreze amintirile şi trăirile negative în el, reuşind chiar să preîntâmpini o eventuală criză de plâns. Îi va fi mai uşor după aceea să spună ce nu îi place, ce îl deranjează, ba chiar şi ce probleme a întâmpinat.
Are toane în magazin? Nu te lăsa uşor manipulată
Se spune că cei mici sunt cei mai mari manipulatori. Se uită adânc în ochii tăi, fac o grimasă supărată, se roagă de tine frumos… Au atâtea tehnici de intimidare! Iar la final, după ce toate celelalte metode au dat greş, începe „show-ul” plânsului. Probabil acasă îi poţi face faţă, dar într-un magazin fiind, este mai greu să îi rezişti.
Mulţi părinţi cedează, cumpărând dulciuri, jucării sau ceea copilul cere, însă acesta nu este tocmai un comportament demn de urmat. Gândeşte-te că cel mic este la vârsta în care curiozitatea primează: „Vreau să văd ce face jucăria aia”, „Cum reacţionează poneii ăştia dacă îi ating”. De obicei, ei sunt atraşi de jucăriile cu forme şi culori noi.
În astfel de situaţii, fii inventiv! Vrea cel mai mare ponei? Ia-i-l pe cel mai mic! În felul acesta va rămâne cu ceva, nu îţi face gaură în buget şi nici nu îl aruncă alături de celelalte jucării de care s-a plictisit. Gândeşte-te de câte ori ai cedat, şi dacă ai făcut-o de mai mult de cinci ori într-o lună, e cazul să te opreşti. Cele mai drastice reacţii pot fi pedepsirea, doar în situaţiile în care comportamentul său îţi scapă de sub control, sau să nu îl mai iei cu tine la cumpărături.
Dulciurile reprezintă un alt motiv de supărare. Dacă la jucării, se mai poate negocia, dorinţa de dulciuri nu trebuie tolerată.
Şi totuşi…
Dincolo de toate, toanele copiilor apar pregnant în momentele de schimbare, atunci când ei trebuie să se adapteze unor situaţii noi: trece de la grădiniţă, la şcoală; îşi schimbă prietenii; vă schimbaţi locuinţa; trece de la şcoala primară, la generală; trebuie să se adapteze unui program nou; face activităţi extracurriculare.
Toate aceste aspecte pot apăsa greu pe umerii și psihicul copilului. În aceste momente, este de preferat să discuţi cât mai mult cu el, să îl laşi să se plângă dacă îi e greu, să nu îl pedepseşti pentru că nu este vorba despre un comportament neadecvat, ci despre stres și exprimarea stărilor interioare.
Umorul poate ajuta în astfel de situaţii. Dă-i exemplu când ai făcut şi tu astfel de schimbări şi ia-le în glumă, spunându-i că, în final, totul a fost bine şi că ai reuşit. Astfel, îl poţi ajuta şi pe el să treacă peste perioada grea, dar poţi şi tu face faţă mai uşor situaţiei.
Ideal ar fi să îţi confrunţi copilul fără să cauţi vinovaţi, rezolvând problemele prin găsirea soluţiilor. Nu contează amploarea toanelor, ci modul în care le face faţă, cu resursele pe care le aveţi amândoi.
Până la urmă, un copil cu toane se supune el însuşi unui stres, nu te stresează numai pe tine. De aceea, trebuie să îi acorzi sprijinul necesar pentru a se dezvolta şi pentru a trece peste probleme. Şi aici excludem micile supărări din cauza jucăriilor sau a dulciurilor!
CEO la grupul Creative Art.
Îl recomandă experiența de Art Director și Publisher al revistelor Căminul, Bucătăria pentru toți, Bebelu, Industry Insights, și suplimentului ziarului România liberă.