Copilul meu nu-i premiant!

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

În loc să spunem „Copilul meu nu-i premiant!” și să îl certăm, părinții trebuie să vadă câtă muncă trebuie să depună acesta pentru a ajunge la performanțele dorite. Noul an școlar ne bate la ușă, iar așteptările nostre pentru copil, din punct de vedere academic, sunt mari. Ceea ce nu realizăm noi este că, de la an la an, schimbările sunt tot mai mari, iar presiunea pe care o punem asupra micuților este prea mare și nu îi ajută deloc.

copilul meu nu-i premiant
Cei „șapte ani de acasă” sunt cei care formează un copil. Obișnuințele pe care i le inserăm copiilor sunt cele care îl călăuzesc în viață. „Copilul meu nu-i premiant!” este rezultatul direct al implicării familiei în dezvoltarea cognitivă a copilului. Așadar, nu vă așteptați ca școala să îl transforme într-un copil care excelează pe toate planurile. El trebuie să învețe să fie „premiant” acasă. Specialiștii susțin că un copil trebuie să înceapă să fie premiant în propria lui viață, premiant în bucurii, premiant în satisfacții personale, premiant pe toate celelalte planuri, până să ajungă și la cel academic.

Un copil încrezător în forțele proprii și liniștit va fi cel care își setează singur standardele. Va decide cât de mult să se joace, cât de mult să lucreze sau cu ce teme să înceapă și nu va aștepta ca adultul să fie cel care va alege în locul lui.

Un copil creativ și responsabil poate să primească note mari sau mici, știind că de el depinde să le schimbe. Iar părinții unui copil premiant vor ști că orice notă indică o valoare momentană, statică, a cunoștințelor sau a raționamentului copilului.
Copilul meu nu e premiant! – Începe de acasă!
Educația începe de acasă. Copiii trebuie învățați de mici să se implice în diferite activități – ajutor în bucătărie, în curte sau diferite jocuri – important este să fie responsabili în activitățile întreprinse. Așa vor învăța să se descurce în viață, să se descurce singuri și să lupte pentru un anumit scop pentru viitorul lor. Ei trebuie învățați că orice acțiune trebuie dusă la bun sfârșit.

Pentru a descifra misterele afirmației „copilul meu nu-i premiant!” trebuie să privești mai jos câteva indicii. Ca să ai un copil premiant la școală, trebuie să te joci cu el acasă. De aceea, are nevoie de cinci activități conducătoare: comunicarea emoțională, afectivă, în specială cu mama, explorarea simțurilor, concretă, a obiectelor din jurul său, manipularea lor activă (de la un an la trei ani), diversificarea jocurilor de la trei la șapte ani, învățătura (implicarea creativă, dobândirea reponsabilității și implicării) și comunicare socială în grupul celor de aceeași vârstă, ca deprindere de bază pentru continuarea vieții.

Atenția, cheia succesului. Asociată cu performanța și succesul, atenția este un proces care se referă la modalitatea prin care preluăm în mod activ informațiile din mediul înconjurător. Este un concept studiat și utilizat în psihologia cognitivă și neuropsihiatrie.

Atenția, împreună cu memoria și percepția, este implicată în mod direct în actul de învățare. Orice proces de cunoaștere implică focalizarea conștiinței elevului și câștigarea atenției sale. Cu atenție, copiii pot selecta informații, oferind o anumită porțiune din câmpul selectiv, intensificând impresia și oferind claritate. De aceea, un copil care reușește să fie atent la ce se discută în clasă, va înțelege mult mai bine ceea ce i se explică, iar la finalul zilei își va face cu multă ușurință temele. Există și copii care datorită atenției mult mai dezvoltate, învață și înțeleg totul din primul moment fără a mai avea nevoie de aprofundare.
Copilul meu e premiant!
Copilul premiant este mândria părinților, dar și a profesorilor. Fiindcă eforturile de a face față așteptărilor sunt mari, ei mai clachează. Unii dintre ei traversează perioada de studii energici și împliniți, alții nu mai fac față. Există elevi foarte buni care suferă, chiar dacă performanțele sale sunt la fel, iar notele de 10 sunt constant prezente în carnețelul lor. Atenție la semnele care i-ar putea induce în astfel de stări (insomnii, depresii, probleme de alimentație etc.). Încercați să îi convingeți să mai iasă din acest mediu de studiu, să se joace sau să socializeze cu alți copii pe alte teme decât cele legate de școală. Astfel, afirmația „copilul meu nu-i premiant!” se schimbă cu „copilul meu e premiant!”.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *