Comportamentul copilului depinde de modul în care este crescut și educat. Nu putem avea așteptări nemaîntâlnite de la copiii noștri încă de când se nasc, însă putem fi răbdători, să îi ascultăm și să le dăm cele mai bune sfaturi. În cele din urmă, nu trebuie să uităm că prin comportamentul nostru copilul va învăța să se poarte în relația cu cei care îl inconjoară.
Timiditatea la copii
Copilul tău nu numai că nu vrea să apară în serbarea de la grădiniță, dar chiar și la vederea dragii lui bunici, primul imbold este să se ascundă în spatele tău de rușine.
Cum ar trebui să gestionezi tu, ca parinte, timiditatea copilului și mai ales cum să elimini din comportamentul său un astfel de obicei? De regulă, aștepți răbdător să treacă această perioadă dificilă, pe care cei mai mulți copii o depășesc odată ce cresc. Cu toate acestea, uneori, această timiditate devine greu de suportat, împiedicând viața de zi cu zi. În acele momente simți că este nevoie de prea mult timp. Ar trebui să știți că un copil care se confruntă cu timiditatea, are nevoie de sprijinul dumneavoastră.
Cu un copil rușinos ar trebui să acționăm cu înțelepciune și răbdare. Mulți părinți sunt deranjați de timiditatea copiilor lor, ei având idei diferite despre odraslele lor și cerându-le acestora prea mult. Din păcate, nu așa trebuie acționat. Timiditatea la un copil trebuie abordată treptat și ușor.
Nu presați copilul timid
„Fetița mea fuge ca de ciumă de interpretarea rolurilor la serbările de la grădiniță, spune Mariana. Si pentru că eu însămi am fost mereu timidă, nu am obligat-o nici pe ea să iasă în față, dacă nu vrut. Mereu a stat în rândul al doilea și nu a recitat nici măcar un singur vers. Această situație a fost doar la grădiniță, apoi s-a deblocat, iar acum la școală intră pe scenă cu toată îndrăzneala”.
Luați exemplul Marianei și nu vă presați copilul, dacă nu vrea să interpreteze nici un rol cu ocazia serbarii Zilei de 8 Martie. În unele grădinițe se ține cont de acest aspect și se acționează în mod corespunzător, dar uneori este nevoie să vorbești cu copilul tău și să-i găsești un loc în rândul al doilea sau al treilea. Nu uita să-ți încurajezi și să-ți feliciți copilul pentru spectacol, chiar dacă interpretarea micului tău star a fost tăcută.
Decât să ai așteptări prea mari, mai bine întărește-i stima de sine
Sunt părinți care, chiar înainte de a veni copilul pe lume, au așteptări specifice pentru acesta. Din păcate, de multe ori, acestea nu sunt decât ambițiile neîmplinite ale părinților. Dar chiar de la început bebelușul este o individualitate și are propriul set unic de caracteristici, care, de obicei, nu pot fi complet schimbate.
Nu este indicat să aveți așteptări prea mari pentru copil (de exemplu, nu-i cereți copilului care nu are nici un talent la muzică, să cânte precum o privighetoare), ci subliniați mereu toate calitățile bune pe care le are. Construirea stimei de sine, va lupta în timp cu timiditatea, copilul dobândind o zestre de neegalat, care îi va fi utilă mai târziu în viața de adult.
Nu-l compara cu alți copii
„Copilăria mea a fost un coșmar, spune Cristina. Mama îmi spunea mereu: Uite Irina este mai îndrăzneață decât tine, Diana ia mereu note mai bune la limba română etc. Mama și-a dorit mereu să fac medicină, dar eu vroiam altceva. Întotdeauna m-am simțit prost și am evitat contactul cu colegii, pentru că nu mă simțeam bună de nimic.”
Care este concluzia poveștii Cristinei? Că înainte de a decide cu privire la cine sau ce va fi copilul dumneavoastră în viitor, verificați dacă acesta dorește și are capacitățile necesare. Pentru că altfel va ajunge la maturitate un om retras și veșnic nemulțumit de calitatea vieții lui.
Acționați treptat
Copilul se ascunde în spatele tău, nu doar la vederea persoanelor străine, ci și la întâlnirea cu prietenii? Nu spune nimic, și ceea ce este mai rău, nu răspunde la întrebări și nu zice nici măcar bună dimineața vecinei de vizavi? Ei bine, nu trebuie să te superi și nu trebuie să-i spui că îl pedepsești sau că nu va mai primi desert după masă. La urma urmei nici o persoană rezonabilă nu ar trebui să se simtă jignită la un astfel de comportament al copilului. Pedeapsa nu va ajuta. Daca vrei ca cel mic să salute – vă sugerăm să faceți asta împreună, la unison.
Când este mic, copilul își face fără probleme prieteni la grădiniță sau la locul de joacă. Așa că, ori de câte ori ai ocazia, invită-i prietenii de la locul de joacă sau de la grădiniță acasă. În sinea lui copilul tău se va simți mult mai încrezător.
Când copilul vorbește urât
Copilul tău vorbește urât, iar tu nu faci decât să-ți recunoști înfrângerea. Greșit! Înjurăturile pot apărea la oricine, nu sunt așadar specifice copilului tău. Cu toate acestea, poți afla care sunt cauzele pentru care cel mic vorbește urât.
Navigarea prin procesul socializării implică multe aspecte ale vieții. Pe de o parte, acest lucru înseamnă că băiețelul sau fetița ta învață ușor un nou joc sau obiceiuri corecte, iar pe de altă parte absoarbe, de asemenea, cuvinte ușor ofensive și începe să înjure.
Înjurăturile la copii-cauze
Adulții înjură cel mai adesea asociat cu descărcarea emoțiilor. Când am vărsat cafeaua pe tastatura calculatorului, primul instinct, la cei mai mulți dintre noi, este să ne descărcăm de tensiune printr-o înjurătură. Cu toate acestea, în cazul copiilor, de multe ori înjurăturile își au alte cauze.
Iată-mă! Sunt aici!
Copiii vorbesc urât ca să atragă atenția. Copiii sunt observatori extraordinari, prin urmare, observă cu ușurință că mai multe încercări „obișnuite” de a atrage atenția nu se bucură de același rezultat ca atunci când vorbesc cu voce tare și urât. Atunci când mama sau tata își arată nemulțumirea, accentul cade exact unde își doresc ei – asupra lor. Comportamentul copiilor va demonstra nemulțumirea față de atitudinea părinților.
Cuvânt mic, efect mare
Tata întotdeauna calm, mama invariabil calmă-și dintr-o dată, într-o fracțiune de secundă, le puteți vedea o reacție cu totul diferită! Ei bine, pentru un copil care tocmai a descoperit „puterea” înjurăturilor, acestea pot fi foarte distractive. Pentru a înrăutăți lucrurile, copilul poate „experimenta” pe un număr mai mare de oameni. La urma urmei, efectul va fi chiar mai pronunțat atunci când se află în vizită mătușa Aurica.
Dar tata a spus așa!
Când auzim o înjurătură în gura unui copil dulce de 4 ani, primul gând este, de multe ori, că așa a auzit la desenele animate sau în parc. Și chiar e posibil ca așa să se fi întâmplat, dacă sunteți siguri că la dvs. în casă nu se înjură niciodată. Dar gândiți-vă că e suficient ca cel mic să vă audă o singură dată înjurând pentru a avea un argument solid: „Dar tata a spus așa!”
Înjurături = distracție
O înjurătură în gura unui copil mic sună diferit – stâlcirea cuvintelor și drăgălășenia cu care o spun, ni se pot părea, nouă, adulților, lucruri amuzante. Iar dacă adulții izbucnesc în râs, copilul va considera că înjurăturile sunt glume și le va repeta pentru amuzamentul părinților. Dacă în schimb, comportamentul adulților prezintă o reacție de dezaprobare, va fi dificil pentru copil să înțeleagă.
Cum să reacționezi când copilul vorbește urât?
Cum să reacționăm în situația în care auzim din gura copilului un cuvânt “picant”? Răspunsul depinde, bineînțeles, de vârsta copilului.
La trei sau patru ani, copiii folosesc, de obicei, cuvinte urâte ca să vadă reacția părinților. Așa că cea mai bună soluție este o completă ignorare a cuvintelor învățate. Dacă nu vor obține rapid efectul la care se așteaptă, copiii vor considera această formă de „divertisment” neatractivă și vor uita de ea.
La copiii mai mari, intervenția este necesară. În primul rând, părinții trebuie să cerceteze dacă copilul chiar știe semnificația cuvintelor folosite. Dacă nu cunoaște, explicația este liniștitoare și mai simplă. Trebuie să-i explicați că aceste cuvinte sunt jignitoare și spunând cuiva asemenea cuvinte poate produce suferință. Prin însușirea unui astfel comportament copilul va face diferența între cuvintele frumoase și cele urâte.
Uneori, un copil poate dobândi foarte ușor „abilitatea” de a-și descărca emoțiile printr-o înjurătură. Într-o astfel de situație trebuie să fiți foarte atenți la situația de acasă – nu înjurați! Desigur, puteți încerca să folosiți cuvinte substitutive.
În cazul în care copilul continuă să vorbească urât, avertizați-l de câteva ori, apoi aplicați o sancțiune (de exemplu, interzicerea să se mai uite seara la desene animate). Foarte important este să evitați să folosiți amenințări de genul „o să-ți cadă limba, dacă mai vorbești urât”. La început copilului îi va fi frică, apoi își va da seama că părinții nu sunt credibili și își va pierde încrederea în ei.
Când copilul nu te ascultă
- Copilul nu-ți ascultă comenzile? Tu îl rogi să-și strângă jucăriile, să se spele pe mâini sau să-și mănânce iaurtul, iar el spune „nu”, sau pur și simplu nu răspunde? Aflați cum ar trebui să vorbiți cu copilul, ca să vă asculte comenzile și să își însușească un comportamentul cel mai bun:
- Ascultă-ți copilul și vorbește cu el, privindu-l în ochi. Este important să aveți contact vizual cu copilul, deoarece în felul acesta atenția se concentrează asupra lui.
- Vorbește în propoziții scurte și cu cuvinte simple. Tiradele lungi sunt de neînțeles pentru copil, iar după primele câteva cuvinte se oprește să vă mai asculte.
- Nu pun întrebări la care copilul nu știe cum să răspundă. De exemplu, în loc de „De ce te-ai bătut cu colegul?”, spune „Nu vreau să te bați cu colegii.”
- Nu folosiți prea mult cuvântul „NU”. Înlocuiți interdicțiile cu mesaje pozitive, de exemplu, în loc de „Nu striga”-„Vorbește mai încet!”
- Înlocuiți comenzile cu cereri. De exemplu, nu spune „Du-te la culcare”, ci „Vreau să mergi la culcare.”
- „Îmbracă” cerința într-o formă favorabilă și atractivă, de exemplu, „Pune-ți pantofii, vom merge la locul de joacă.”
- Dați-i copilului dumneavoastră posibilitatea să aleagă: „Vrei mai întâi să te piepteni sau te speli pe dinți?”, „Ce rochiță dorești să porți astăzi – cea cu fluturași sau cea cu volane?”. Multumește-i copilului pentru ceea ce face, în felul acesta va simți că face ceva important.
- Fiți fermi! Stabiliți reguli și țineți-vă de ele. Astfel copilul va avea un sentiment de securitate și stabilitate.
- Amintiți-vă că cei mici învață în primul rând prin imitarea părinților lor. Mult mai puțin eficient este să-i spuneți copilului cum să se comporte, cel mai simplu este să-i arătați. De exemplu, este destul de dificil să convingi un copil să poarte centura de siguranță în mașină, în condițiile în care nici tu sau altcineva din mașină nu poartă.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.