Lipsa poftei de mâncare la copii

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Inapetența sau lipsa poftei de mâncare la copii de cele mai multe ori este considerată a fi o problemă, fără a fi în realitate, mai ales de părinții care sunt la primul copil. Atâta timp cât aceasta nu este însoțită și de alte simptome, părinții nu ar trebui să se îngrijoreze, însă dacă neliniștea persistă ar trebui să meargă la un specialist care să le confirme sau infirme problema.

Lipsa poftei de mancare la copii (1).jpg

Cel mai bun exemplu îl constituie nepoțelul meu, în vârstă de doi anișori și jumătate, care debordează de energie. Mai mult, pentru el nu s-a inventat termenul mers, el știe doar să alerge. Este un copil sănătos care se bucură de anii săi de copilărie, însă când vine vorba de mâncare, părinții săi sunt ușor frustrați, ajungând uneori până la meniul de back up. Nu cu mult timp în urmă refuza să guste, nu să mănânce!, orice i s-ar fi dat, atâta timp cât nu era cartof sau paste. Acum pare să fie puțin mai deschis la nou, dar nu se știe până când.

Cu siguranță este scenariu cu care multe dintre voi se confruntă, însă nu disperați. În primul rând ar trebui să cunoașteți următoarele lucruri:

  1. Primii ani din viața copilului înseamnă adaptare, inclusiv alimentația face parte din acest capitol. În primul an ajunge să-și tripleze greutatea și acest lucru este absolut normal, deoarece trece printr-o perioadă de creștere. În primele șase luni, până ajunge la diversificare nici nu este nevoie să-i oferi de mâncare, pentru că el singur își va cere drepturile, ori de câte ori i se face foame. Un alt aspect important este ca diversificarea să se facă corect, altfel aceasta poate avea repercursiuni asupra stilului său de viață de mai târziu.
  2. De reținut: niciun copil nu va răbda de foame, lucru valabil și pentru mai târziu, când va crește. Faptul că nu mănâncă atât de mult pe cât ți-ai dori tu nu înseamnă că prichindelul are o problemă. El știe exact de ce cantitate de mâncare are nevoie și de ce anume. Un copil mănâncă când îi este foame și mănâncă atunci când este în creștere, pentru că are nevoie de mai multă energie.
  3. Unul dintre motivele lipsei poftei de mâncare poți fi chiar tu! pentru că-l forțezi, poate ajunge să refuze mâncarea, mai cu seamă în perioada de negare (9 luni – 2 ani), când învață cuvântul NU. Mai mult, cu toate că poate să te surprindă, această atitudine negativistă este rezultatul unei independențe timpurii, pe care vrea să și-o manifeste față de tine.
  4. Apetitul unui copil variază de la o zi la alta, cu siguranță ai sesizat acest lucru după primele 6 luni, când el devine mai conștient de ce se petrece în jurul său și mai atent la mediu. Chiar dacă va sări peste o masă, el poate să o recupereze, la următoarea.
  5. Pentru a stimula pofta de mâncare, copilul trebuie să se obișnuiască cu un program. Mesele regulate, fără gustări între ele!, pot ameliora această situație. În plus, agresiunea verbală sau hrănitul forțat nu sunt modalități de a-l convinge, în felul acesta el poate dezvolta o aversiune față de mâncare, de orele de mese, asociindu-le cu ceva neplăcut.
  6. Lipsa poftei de mâncare la copii poate fi cauzată de consumul unor gustări dulci între mese sau a unor băuturi precum sucurile.
  7. Fiecare masă ar trebui să fie un motiv de voie bună, de socializare, mai ales că devine o obișnuința ca familia să se reunească tot mai rar la un loc.
  8. Dacă lipsa poftei de mâncare la copii este asociată și cu alte simptome atunci există un motiv de îngrijorare și ar trebui văzut un specialist. Lipsa poftei de mâncare poate ascunde o anemie prin deficit de fier, boli infecțioase, leziuni la nivelul mucoasei bucale sau afecțiuni digestive.

Pe lângă toate acestea, un factor care poate contribui la apariția lipsei poftei de mâncare îl constituie stresul, factorul psihic.

Oricare ar fi motivul el poate fi depistat cu ușurință de medicul specialist și tot el poate recomanda o serie de suplimente alimentare, vitamine, dacă pacientul nu se confruntă cu o altă cauză organică.

Tips &Tricks

Cum îi poți stârni interesul față de mâncare?

  1. Dacă are un aliment preferat optează pentru acela, un copil ar putea consuma luni de zile același fel de mâncare fără nicio obiecție, în timp ce altul își dorește ceva nou la fiecare masă.
  2. Nu-l forța niciodată pentru că mai mult rău îi poți face. Forțându-l să consume ceva ce nu-i place, pe lângă faptul că poate conduce la lipsa poftei de mâncare, este foarte probabil ca ulterior să se confrunte cu dureri abdominale, tulburări de somn și chiar de personalitate.
  3. O modalitatea de a-l convinge să mănânce este să-i cânți, să te joci cu el în timpul mesei sau să transformi fiecare dumicat într-un personaj sau animăluț. Acest lucru îl va distra într-atât încât va uita că nu vroia să mănânce. Pentru asta vei avea nevoie de răbdare.
  4. Încurajează-l să mănânce singur, acest lucru îl va face să se simtă mai independent.
  5. Joacă-te cu mâncarea dându-i un aspect animat. Pregătește-i sandvici cu chip de cățeluș sau pisicuță, oameni de zăpadă din ou și palmieri din fructe și legume.

 

Sucurile de fructe responsabile pentru lipsa poftei de mâncare la copii

Lipsa poftei de mâncare la copii poate apărea în fapt la orice copil, cu atât mai mult cu cât consujmă cantități mari de sucuri de fructe.

sucurile-si-lipsa-poftei-de-mancareChiar dacă o astfel de situație este de multe ori stresantă pentru părinți, ar trebui să știți că poftă de mâncare a celui mic va reveni mai repede sau mai târziu și nu aveți niciun motiv să va îngrijorați. Cu toate acestea, cooperarea cu un copil care refuză să mănânce poate fi foarte obositoare și dificilă, iar lipsa poftei de mâncare la copii pe termen lung poate duce la anemie.

Nu vă faceți probleme dacă băiețelul dvs. este mai slab decât copilul din vecini cu obrajii dolofani sau dacă părerea bunicii este că cel mic mănâncă prea puțin. Atât timp cât copilul dvs. este sănătos, nu ar trebui să vă faceți asemenea probleme.

Dar există și cealaltă parte a monedei – un copil cu un apetit scăzut poate contracta o anemie sau poate avea deficiențe nutriționale, și, prin urmare, mai multe probleme de sănătate mai mult sau mai puțin grave.

Cauze

Dacă nu sunteți sigur dacă copilul dumneavoastră mănâncă suficient, în următoarele câteva zile scrieți pe o foaie tot ce mânca și bea. Și nu vorbim doar de micul dejun, prânz sau cină, dar și de gustările dintre mese: bomboane, un pahar de suc, un măr, un pumn de nuci, o pungă cu floricele de porumb luate în parc etc., adică ceea ce le place școlarilor să mănânce și să bea între mese. S-ar putea ca din această monitorizare să constatați că băiețelul sau fetița dvs. mănâncă destul pe parcursul zilei, dar nu preparate valoroase din punct de vedere nutrițional. Într-o astfel de situație, trebuie să fiți mai atenți cu mesele copilului și să-i introduceți în meniu gustări sănătoase.

Cu toate acestea, înainte de a trece la acțiune, ar trebui să determinați cauza lipsei poftei de mâncare la copil, pentru că de asta depinde modul în care veți acționa mai târziu.

Credința generală este că sucurile sunt produse sănătoase, atât timp cât sunt naturale, și că ar trebui incluse în meniul zilnic al copilului. Orice mamă grijulie le include în dieta copilului pentru că sunt o sursă bogată de vitamine, minerale și fibre. Totuși nu trebuie să uităm de unele neajunsuri care rezultă din consumul lor, cum ar fi lipsa poftei de mâncare la copii.
Contrar aparențelor, consumul de sucuri, chiar și naturale și sănătoase, nu trebuie să fie nelimitat. Vă amintim că 100 ml de suc neîndulcit are mai mult de 40 kcal, iar la un litru înseamnă deja 400 de calorii. Consumul exesiv de sucuri poate duce la o poftă slabă de mâncare, iar copiii s-ar putea să nu vrea să mănânce aproape nimic altceva în afară de sucuri.
Înainte ca o mamă să decidă ce suc să cumpere pentru copilul ei, ar trebui să afle mai multe despre suc. Nu orice produs numit suc natural îndeplinește criteriile de naturalețe. Ca un suc să fie complet natural, trebuie să fie derivat 100% din fructe și legume. Sucurile disponibile în comerț sunt în general îndulcite, ceea ce este marcat pe etichetă, dar concentrația de zahăr nu trebuie să depășească 150 g / L.

Când mergeți la cumpărături, acordați atenție etichetelor. Nectarurile conțin 25-50% fructe, iar restul aditivi sub formă de apă, zahăr și uneori acid citric. Atât nectarurile, cât și sucurile sigure pentru un copil nu ar trebui să aibă nici coloranți artificiali, arome sau conservanți.
Mai rău la acest capitol stau băuturile din fructe și legume din comerț. Ele conțin aproximativ 20% fructe brute sau legume, o cantitate mai mare de apă, zahăr și, de asemena, pot conține aditivi, cum ar fi acidul citric, arome și coloranți. Trebuie să știți că unele dintre sucurile populare și sănătoase din fructe pur și simplu nu pot fi preparate în mod natural pentru că produsul ar fi prea acid. De exemplu, pe raft nu veți găsi un suc natural de coacăze negre, doar nectaruri îndulcite.
În concluzie – consumul de sucuri naturale, de calitate, nu ar trebui să afecteze copilul, dacă acest lucru se face cu moderație. Un copil, indiferent de vârstă, nu ar trebui să consume mai mult de 150 ml de suc pe zi.

Cauzele lipsei de apetit mai pot ține și de:

Sănătatea copilului – când anorexia este cauzată de anemie sau paraziți (cum ar fi trichineloză), infecții, probleme cu stomacul sau pancreasul, precum și probleme mai grave, cum ar fi anumite tipuri de cancer.

Meniul copilului – atunci când cantitatea de gustări dulci din meniul caloric zilnic acoperă necesitățile corpului, iar copilul nu mai simte nevoia să mănânce mâncare gătită. Sau meniul este monoton sau la fel pentru o lungă perioadă de timp .

Factori psihologici – atunci când presiunea asupra copilului determină pierderea în greutate.

De unul singur este dificil să determini cauza lipsei poftei de mâncare la copii, așa că, dacă problema persistă, va trebui să căutați ajutor la medicul pediatru. Medicul dumneavoastră va solicita în primul rând efectuarea unor analize – de obicei, analize de sânge (inclusiv nivelurile de fier) și examinarea materiilor fecale pentru paraziți.

Cum să încurajezi copilul să mănânce?

În cazul în care copilul nu este prea slab, iar analizele sunt în regulă, nu trebuie să vă faceți griji – organismul copilului alege ce e mai bine pentru el. Iar lipsa poftei de mâncare este, probabil, temporară și în curând totul va reveni la normal. Iată ce puteți face pentru a încuraja copilul să mănânce:

Limitați gustările dintre mese și nu-i cumpărați gustări dulci sau sărate, care afectează grav apetitul.

Aveți grijă să aibă parte de o varietate de feluri de mâncare. În fiecare zi la masă ar trebui să fie altceva.

Încercați să faceți mesele pline de culoare. Încercați o salată de legume colorate cu conopidă albă, morcovi și fasole verde. De asemenea pentru copiii mici puteți încerca un puzzle distractiv din alimente – cu o pădure de flori de broccoli și un omuleț din morcovi fierți puteți face o legendă amuzantă. Iar într-o supă groasă puteți picta cu ulei o față fericită. Alegeți tacâmuri și șervețele cu un model interesant.

Serviți același lucru, dar într-o altă formă. De exemplu puneți supă într-un pahar, în loc de clasica farfurie. Sau serviți fructele pe un bețigaș de frigăruie. Nu-l forțați să mănânce ceea ce nu-i place. Nu vrea să mănânce carne? În schimb, puteți să-i dați peste. Nu-i plac legumele? Dați-i mai multe fructe.

Numai după o consultare cu medicul pediatru puteți să-i dați un stimulent pe bază de plante sau vitamine pentru sporirea poftei de mâncare.

Foarte mulți elevi aruncă sandwich-urile sau gustările pe care părinții le pregătesc pentru pachețelul pentru școală. Cercetările arată că în Europa, într-un an, ajung la coșul de gunoi din curțile școlilor 39 milioane de tone de produse alimentare. Același studiu european arată că cei mici aruncă la gunoi sandwich-urile pregătite de părinți pentru că pur și simplu nu le plac. Soluția pentru acest lucru este simplă: să ne uităm la ceea ce le place copiilor și să le punem în ghizdan aceste alimente.
Cei mai mulți părinți, chiar dacă știu că celui mic nu-i place sandwich-ul, tot îl împachetează și îl strecoară în ghizdan, pentru că simt ei că este sănătos. Este în regulă să le oferiți copiilor ceea ce e sănătos, dar să o faceți cu pași mici. Pentru că elevii care aruncă gustările la gunoi, ajung frecvent să cumpere dulciuri și mâncare tip fast-food și în felul acesta le scade pofta de mâncare.


Ce faci cu copilul mofturos?

Cu toţii ne dorim să avem copii mâncăcioși încă din primele zile de viaţă pentru ca în acest mod să poată beneficia de avantajele unei alimentaţii de calitate. Însă, ceea ce pierdem din vedere este că modul în care mănâncă copilul nostru depinde numai de el, de propriul apetit, de propriul stil de viaţă.

Copii mofturosi la mancareCel mai adesea, copiii sunt mofturoși. Refuză hrana pe care le-o oferă părinții, uneori pentru că nu au chef să mănânce, alteori râvnesc la dulciuri ori la ora de joacă sau pur și simplu sunt sătui. În cele mai multe cazuri, părinții îi roagă să mănânce și ajung chiar să îi mituiască, condiționând desertul mult dorit de porția de hrană; aleg să îi compare cu frățiorii mai mari, astfel încât să îi determine să devină mai ambițioși sau ajung să îi pedepsească. Desigur, astfel de soluții pot ajuta pe termen scurt, însă atunci când copilul crește, nu va mai putea fi controlat de părinți și își va crea propriul stil alimentar, echilibrat sau nu.

Oferă-i hrană sănătoasă și mese regulate

Cea mai mare responsabilitate a părinților este aceea de a-i oferi copilului o hrană sănătoasă, mese la ore fixe într-un cadru familial care nu poate fi refuzat. Cu alte cuvinte, ora de masă trebuie privită ca o perspectivă frumoasă, o activitate plăcută. Iar ceea ce copiii vor avea pe masă trebuie să fie sănătos, de calitate și extrem de nutritiv. Nu renunțați nici la gustările dintre mese, care trebuie să beneficieze de aceeași diversitate alimentară și, într-un mod asemănător, copiii trebuie să mănânce împreună cu familia. În acest fel, obiceiul de a mânca va fi unul foarte sănătos.

Copiii pot fi pretențioși și este normal!

Cei mici au mai multe papile gustative decât adulții, astfel că ajung să resimtă mult mai intens gustul amar al legumelor și uneori chiar să refuze consumul lor. În același timp, copiii iubesc dulcele pentru că reprezintă sursa lor de energie. În plus, în jurul vârstei de doi anișori, pofta alimentară și apetitul copilului încep să scadă. Vor deveni mai pretențioși și selectivi în alegerea alimentelor. Vor începe să impună reguli, să selecteze mâncarea și să facă alegeri potrivite pentru dieta lor zilnică. Iar acest lucru va determina anumite frustrări apărute în rândul părinților care nu înțeleg de ce copilul lor a devenit mai pretențios ca niciodată și se tem dacă nu cumva acest lucru i-ar putea afecta pe termen lung în procesul dezvoltării. Nu aveți de ce să vă faceți griji, este perfect normal!

Refuzul alimentelor, neofobii genetice

Nu este nimic mai supărător pentru părinți decât să observe cum copiii lor ajung să refuze să consume alimente fără a le încerca. Cercetătorii sunt de părere că astfel de lucruri pot fi ereditare, numindu-se neofobii alimentare. De regulă, aceste probleme apar mai ales în perioada doi-șase anișori, atunci când copiii privesc către aspectul alimentelor. În cazul în care nu le place cum arată sau sunt asemănate cu alte alimente care nu sunt gustoase, mai mult ca sigur vor ajunge să le refuze. Astfel, dacă o legumă verde a avut un gust neplăcut și îi oferiți apoi broccoli, este posibil ca micuțul să refuze chiar și fără a-l gusta vreodată.

De regulă, alimentele noi pe care nu vor să le încerce, pot fi amestecate cu alte alimente. Soluția însă nu va fi acceptată de copii pe termen lung, întrucât consideră că este atât de rău încât părinții ajung să îl ascundă. Părinții pot încerca un alt experiment, acela de a încerca un aliment, iar atunci când nu îi place, să îl arunce. Dacă îi place gustul, va putea să îl înghită.

Sfaturi pentru copiii mofturoşi

  • lăsaţi copilul să își aleagă mâncarea pe care o preferă. Nu îl forţaţi niciodată să consume ceva ce nu și-ar dori. Întotdeauna gândiţi-vă că puteţi fi voi în locul lui. În acest mod, copilul va simţi că are puţin control.
  • în meniul zilnic, serviţi-i și alimente care îi plac. Din dorinţa de a încerca alimente noi, părinţii îi vor putea introduce o serie de produse pe care nu le-ar putea accepta. În cazul în care va avea și ceva ce îi place, masa nu va mai fi considerată o corvoadă.
  • abordaţi forme diferite – copiii sunt atrași de forme, culori și de modul în care sunt așezate alimentele pe farfurie. Fiţi creativă și încercaţi lucruri noi!
  • fiţi voi exemplul lui – întotdeauna copiii vor imita exemplul părinţilor, așa că mâncaţi voi sănătos și veţi vedea că vă va imita modelul.

 

Greşeli ale părinţilor în alimentația copilului

Din păcate, nu există o şcoală pe care oamenii o pot absolvi pentru a primi „diplomă” de părinţi. Sigur, pot exista anumite cursuri despre cum să fii un părinte bun, dar nu mulţi se încumetă să participe pentru că nu cred în eficienţa acestora. E adevărat că ele nu te pot pregăti pentru toate provocările care vin, dar îţi pot servi drept ghid şi ajuta îţi poţi eficientiza energia.

Greseli ale parintilor in alimentatia copiluluiUn curs pe care ar trebui să îl predea „şcoala de părinţi” ar trebui să se numească „Alimentaţia copilului”.

Una dintre marile provocări ale părinţilor apare când vorbim despre hrănirea copilului. Din prea multă iubire, părinţii îşi răsfaţă copilul în loc să-i creeze un program. De ce este important să existe un program? În primul rând pentru copii, cărora le va fi mai uşor să aibă o anumită rutină.

Prima provocare pentru părinţi este perioada de diversificare, atunci când bebeluşul trece de la alăptat la alimente solide. Greşelile părinţilor în hrănirea copilului debutează în această perioadă şi este normal să aibă emoţii, pentru că încep o nouă etapă.

Mai jos veţi găsi câteva idei pentru a evita anumite greşeli:

  • Copilul trebuie să fie perfect sănătos înainte de a începe să exploreze alte gusturi.
  • Alimentul nou pe care îl primeşte copilul trebuie să fie dat înaintea laptelui, iar cantitatea de lapte să fie scăzută progresiv.
  • Alimentele noi nu se introduc în meniul copilului deodată, pentru că pot apărea tulburări digestive.
  • Alimentul nou trebuie dat copilului progresiv.
  • Nu trebuie învăţat să mănânce în faţa televizorului sau printre jucăriile care îi pot distrage atenţia. Am spus mai devreme că este recomandat ca un copil să aibă un program şi pentru a-şi consuma energia, pentru ca apoi să manânce la masă având senzaţia de foame.
  • Între mese, copilul va primi doar apă.
  • Mâncarea copilului să fie simplă, cu arome simple, dar gustoase. Copilul este în etapa de descoperire a unor noi gusturi şi nu are pretenţii de masterchef.

Cărţile de specialitate spun că un copil ştie cât trebuie să mănânce pentru că este echipat cu un instinct de supravieţuire. Una dintre marile greşeli ale părinţilor este că nu au încredere în acest instinct, considerându-se vinovaţi atunci când nu mănâncă.

„În mod logic, mamele îşi fac griji pentru sănătatea copiilor lor. Însă la mijloc mai este ceva, ceva ce transformă lipsa poftei de mâncare într-o problemă care provoacă mai multă îngrijorare decât tusea sau secreţiile nazale. Pe de o parte, mama are tendinţa să creadă (sau este făcută să creadă) că ea este vinovată: că nu a pregătit adecvat mâncarea, că nu ştie cum să i-o dea, că nu şi-a educat copilul cum trebuie… Pe de altă parte, tinde să o ia ca pe o chestiune personală” (paragraf din My child won’t eat, de Carlos Gonzales).

În plus, Karen Le Billon, profesoară de la Universitatea British Columbia şi autoarea cărţii „French Kids Eat Everything” („Copii francezi mănâncă orice”) precizează şi alte greşeli pe care părinţii le fac când îşi hrănesc copilul:

  • „Nu-i mai pune copilului eticheta de mofturos, el este un elev în ale mâncatului”, spune Le Billon. Tot autoarea îşi întăreşte ideea spunând că a mânca este ca şi cum ai învăţa să citeşti, este o îndemânare pe care copilul o va învăţa. Unii vor învăţa mai repede decât alţii. Aşadar, schimbă atitudinea faţă de copilul tău şi sprijină-l în procesul de învăţare.
  • Sări peste discursul că este bun pentru tine!

„Nu te chinui să îţi convingi copilul că nu ştiu ce aliment este bun sau sănătos pentru el. De ce? Copilul nu va mânca ceva pentru că este plin de vitamine pentru el sau pentru valoarea sa nutritivă, ci va mânca dacă îi va plăcea gustul”, a afirmat Le Billon.

Copilul nu trebuie forţat să mănânce o legumă dacă nu îi place, insistând s-ar putea să îi creezi o repulsie faţă de acel aliment. Mai bine, mai lasă un timp să treacă şi apoi încearcă din nou. O altă variantă este să combini sau mai bine spus, să ascunzi acea legumă într-un alt preparat pe care îl agreează deja.

Mulţi părinţi continuă să facă aceste greşeli: de a-şi forţa copilul să mănânce şi dacă nu vrea, să îl pedepsească. Insistenţa şi pedeapsa fac casă bună dacă vrei ca fetiţa sau băieţelul tău să dezvolte o repulsie faţă de un aliment sau preparat. De ce se petrece acest fenomen? În subconştient, copilul va asocia alimentul cu acest FP (forţare şi pedepsire), iar această amintire îl va marca şi în viaţa lui de adult.

Copilul trebuie dus la medic, doar dacă copilul persistă în ideea de a nu mânca, indiferent de felurile pe care i le găteşti. Medicul este singurul în măsură să spună dacă copilul se confruntă cu  probleme serioase de alimentaţie.

În concluzie, părinţii trebuie să aibă răbdare, să nu intre în panică, pentru că fiecare copil este diferit şi are procesul său de asimilare a gusturilor. Şi lăsat în ritmul lui, copilul poate deveni într-o bună zi un renumit masterchef!

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *