Cele patru stadii de dezvoltare a copilului sunt senzorimotor, preoperațional, operațional concret și formal operațional. Primul are loc în intervalul 18-24 de luni, când copiii învață despre funcția senzorială, simt obiectele și învață, totodată, să le apuce. Etapa preoperațională se referă la dezvoltarea gândirii simbolice și se desfășoară între 2 și 7 ani. Între 7 și 11 ani, copiii își formează și dezvoltă gândirea operațională. Ulterior, în adolescență și continuând la maturitate, urmează perioada dezvoltării conceptelor abstracte.
Încă din primii ani de viață, dezvoltarea copiilor are loc însă și la nivel emoțional. Iată de unde să începi pentru a-i asigura copilului tău o dezvoltare optimă și din acest punct de vedere:
Fii conștientă de perspectiva sa și empatizează
Chiar dacă nu poți face nimic pentru a-i șterge supărarea cu buretele copilului tău, este important să empatizezi cu el. Senzația de a fi înțeles îl va ajuta să își exprime mai bine emoțiile. Atunci când copilul tău este supărat în mod disproporționat cu contextul, amintețte-ți că toți avem emoții pe care nu le spunem, poate, cu voce tare și pe care le lăsăm să iasă la suprafață doar atunci când ne simțim în siguranță.
Empatia nu impune să fii de acord întotdeauna, ci doar să vezi lucrurile din perspectiva copilului. Chiar dacă va acționa așa cum îi sugerezi, e important să își exprime propriul punct de vedere.
”Știu că este dificil să te oprești din joacă pentru cină, dar este timpul să o faci”, ”Ți-ar plăcea să pot fi mereu lângă tine, nu-i așa?”, ”Am observat că ești foarte dezamăgit că plouă și nu putem ieși în parc”, ”Știu că ți-ar plăcea să stai până mai târziu, alături de copiii mai mari” sau ”Ești furios fiindcă ți-a căzut turnul din cuburi” sunt lucruri pe care ar trebui să i le spui copilului tău, pentru a-i arăta că îi observi și înțelegi stările.
Cum încurajează această atitudine inteligenta emotionala:
- Atunci când copilul se simte înțeles, au loc reacții biochimice, iar tu le încurajezi pe măsură ce îl consolezi și astfel va învăța să își dezvolte propriile mecanisme de a se liniști.
- Copiii își dezvoltă empatia, învățând de la cei din jur.
- Îl susții să reflecteze asupra propriilor experiențe și să identifice stimulii care îl fac să se simtă într-un fel sau altul. Învățarea cuvintelor care descriu emoțiile reprezintă o unealtă de bază pentru gestionarea acestor sentimente.
Permite-i și încurajează-l să se exprime
Cei mici nu fac diferența între ceea ce sunt și ceea ce simt. Acceptă emoțiile copilului tău, nu le nega, inhiba sau reduce importanța, nu îi transmite că sentimentele sale sunt rușinoase sau inacceptabile. Dezaprobarea fricii sau a furiei nu îți vor face copilul să nu le mai simtă, ci îl vor determina să le reprime. Neexprimându-le, copilul tău ar putea dezvolta ticuri nervoase, ar putea avea coșmaruri sau ar putea izbucni în moduri agresive. Învață-ți copilul că orice emoție este naturală, chiar dacă anumite acțiuni ar trebui limitate.
”Ești foarte furios că fratele tău ți-a stricat jucăria și înțeleg asta, dar, loviturile nu sunt o soluție nici măcar atunci când ești supărat. În schimb, îi poți spune fratelui tău cum te simți”, ”Pari îngrijorat în legătură cu excursia de astăzi. Vrei să îmi povestești?”, ”Nu îți pot intra în grații astăzi și îți observ frustrarea. Poate ai nevoie să plângi și să te descarci? Toți facem asta. Sunt aici să te îmbrățișez în timp ce plângi, dacă vrei” sunt doar câteva dintre lucrurile pe care i le poți spune copilului tău pentru a-l încuraja să se exprime în concordanță cu ceea ce simte.
Învață-l să își rezolve problemele
Emoțiile sunt mesaje prin care copilul tău învață să respire, pe care le simte, pe care are nevoie să le tolereze fără a acționa asupra lor. Pe măsură ce copiii își înțeleg emoțiile, și le acceptă și învață să le gestioneze, mai ales pe cele intense, vor dori să învețe să-și rezolve problemele și să acționeze atunci când este nevoie.
De cele mai multe ori, atunci când copiii sau adulții simt că emoțiile lor sunt înțelese și acceptate, sentimentele încep să își piardă din încărcătură și să se disipeze. Astfel, se face loc pentru dezvoltarea abilității de rezolvare a problemelor. Uneori, copiii nu pot face asta singuri și au nevoie de ajutorul tău pentru a găsi cele mai bune soluții. Dar, nu te grăbi să rezolvi tu problema în locul lor, cu excepția situațiilor în care îți cer asta. Altfel, le vei transmite mesajul greșit, anume că nu ai încredere în abilitatea lor de a găsi soluțiile portrivite.
”Ești dezamăgit că prietenul tău nu poate veni să vă jucați împreună, deoarece este răcit. Știu că abia așteptai această întâlnire. Când te simți pregătit, ne putem gândi la ce altceva putem face împreună pentru a ne distra” este un exemplu de atitudine optimă în acest sens.
Cum încurajează rezolvarea problemelor dezvoltarea inteligenței emoționale:
- Copiii au nevoie să își exprime sentimentele, dar și să învețe să găsească soluții constructive pentru problemele lor. Pentru asta, au nevoie de practică și de sprijinul tău.
- Studiile arată că este insuficient doar să empatizăm cu copiii, pentru a-i învăța cum să își gestioneze emoțiile. În schimb, atunci când îi învățăm să își prețuiască sentimentele și să le perceapă drept semnale pentru a depăși obstacolele și a deveni mai puternici și mai încrezători.
- Toți copiii au nevoie de antrenament pentru a învăța să-și exprime nevoile, fără a-și ataca interlocutorul.
Inteligența emoțională este o calitate care se poate dezvolta, chiar și la vârsta adultă. Cu cât demersurile în acest sens încep mai devreme, cu atât calități precum empatia, capacitatea de gestionare a propriilor sentimente și aceea de rezolvare a problemelor se vor dezvolta mai mult și într-un ritm natural.
Sursă foto: Pexels
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Planul Casei Mele și Casa Mea.