Educație acvatică

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Din respectul pentru formarea personalităţii copilului, pentru nevoile şi dorinţele acestuia, fiecare părinte are o preocupare constantă în a-i oferi cel mai bun mediu în care să se dezvolte armonios, prin acordarea unei atenţii deosebite evoluţiei sociale şi psihomotorii. Conceptul de „educaţie acvatică” pentru nou-născuţi şi copiii mici îşi are originea în conceptul francez „bebe-nageur”, apărut în Franţa în anii ’60, transformat într-un concept unic, care înglobează principii de lucru speciale pentru copii.

educatie acvaticaMaterial realizat cu sprijinul psihologului Georgeta Sultana, Preşedinte Clubul Micii Campioni, formator federal francez educaţie acvatică
E-mail: clubulmiciicampioni@yahoo.com / www.miciicampioni.ro

educatie acvatica (1).JPG

Programul de educaţie acvatică poate începe de la 4 sau 6 luni, într-un mediu sigur şi special pentru cei mici, respectându-se evoluţia şi ritmul propriu de dezvoltare al ficăruia în parte. Educaţia acvatică este singură activitate motrică care poate fi practicată de un copil la această vârstă, singura modalitate de socializare, în care copilul poate fi complet independent.

De ce educaţie acvatică şi nu înot?
Termenul de „înot” se utilizează astăzi, în mod eronat pentru a descrie şi activitatea acvatică a copilului mic, cu atât mai mult cu cât a fost dezvoltat un concept nou, „educaţia acvatică”, care descrie nu numai mişcări acvatice specifice pentru copiii mici, cât şi o idee complexă de dezvoltare psihomotrică timpurie.

Primul mediu social al copilului
Educaţia acvatică este practic, primul mediu, în afara celui familial în care intră nou-născutul, prima oportunitate de interacţiune şi socializare cu alţii copii, acest mediu permiţându-i să-şi descopere propriile mişcări ale corpului, chiar înainte de a merge.

Beneficiile educaţiei acvatice
S-a demonstrat ştiinţifi că până la vârsta de 6/8 luni, bebeluşii păstrează încă reflxul de apnee din mediul intrauterin. Prin intermediul scufundărilor/imersiilor, acest reflx se va transforma într-un automatism. De asemenea, în apă, copilul poate exersa mai multe grupe musculare decât pe uscat, datorită faptului că este mai puţin restricţionat de gravitaţie. Că orice formă de educaţie fizică, educaţia acvatică ajută la întărirea organismului şi menţinerea unei stări de bine. Exerciţiile de relaxare şi stimulare combinate cu apa caldă din bazin cresc apetitul şi somnul, ce au un efect pozitiv în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Achizițiile și Beneficiile programului de educaţie acvatică:
imunitate crescută;
• dezvoltarea armonioasă a unui sistem muscular fortificat care susţine un sistem osos puternic şi corect dezvoltat;
• un aparat respirator cu o capacitate mărită, care oferă o oxigenare generală foarte bună;
• legături neuronale foarte puternice;
• rezolvarea unor deficienţe poziţionale;
• dezvoltarea normală a prematurilor şi copiilor cu risc neuromotor la naştere;
• atitudinea de leaderi a copiilor evaluaţi periodic până la vârsta de şcolari, atunci când reuşesc să devină cei mai buni în colectivitate;
• gradul crescut al inteligenţei emoţionale şi a stimei de sine;
• felul în care reuşesc să iasă din situaţii extreme, începând cu vârste foarte mici;
• păstrarea reflxelor primare, exersarea şi transformarea lor în automatisme;
• îmbunătăţirea calităţii vieţii unor copii cu deficienţe neuromotorii sau Sindrom Down.

Când învaţă copilul să înoate?
Este bine de ştiut că micuţii se pot deplasa singuri, în imersie, pentru câteva secunde, de la o persoană la alta. În cadrul unui program de educaţie acvatică care are continuitate, cu o frecvenţă de o şedinţă sau 2 pe săptămână, până la vârsta de 2 ani şi jumătate, copilul ar trebui să se poată deplasa singur, fără ajutorul instructorului sau a obiectelor plutitoare, pe o lăţime de bazin (o distanţă de aproximativ 3-4 m). După vârsta de 4 ani sau 5 ani, în cazul unora, se poate înota în procedeu craul, bras, spate, fluture, însă învăţarea acestora începe mult mai devreme, prin intermediul exerciţiilor de iniţiere, în principal efectuate odată ce copilul va avea abilitatea de a-şi coordona mişcările braţelor cu cele ale picioarelor şi cu respiraţia.

La piscină iarna?
Deşi majoritatea părinţilor preferă să-şi ducă copiii la piscină numai în sezonul cald, este bine de ştiut că practicarea înotului de iarnă aduce un beneficiu imens pentru starea de sănătate prezentă şi viitoare a celui mic. Astfel, printr-o continuitate a programului de educaţie acvatică desfăşurat deja pe o perioadă mai lungă de 6 luni, sistemul imunitar al celui mic va fi întărit, muşchii respiratori se vor fortifia, aceste schimbări reducând semnificativ numărul de răceli din copilărie, astfel că organismul va putea face faţă virusurilor cu care ei intră adesea în contact. Bineînţeles că există şi câteva recomandări care se prezintă părinţilor, pentru sezonul rece, care pornesc de la evitarea îmbrăcării excesive până la o aclimatizare cu temperatura, înainte şi după ieşirea din bazin.

Înotul
Datorită presiunii apei, exercitate asupra corpului aproape toate organele sunt infulenţate. Plămânii şi inima depun un efort mai mare pentru a funcţiona normal. Astfel se măreşte elasticitatea şi rezistenţa acestora, se reglează tensiunea arterială, deci se reduce riscul bolilor cardiovasculare şi se îmbunătăţeşte circulaţia sangvină. Înotul este unul dintre cele mai sănătoase sporturi, datorită condiţiilor speciale pe care le presupune: poziţia orizontală a corpului, atât sprijinul mobil cât şi factorul de fârnare constituit de apă, presiunea ridicată care solicită mai intens mişcările respiratorii. În plus, educaţia acvatică, respectiv înotul reprezintă o formă de aerobic, adică un sport care favorizează oxigenarea şi stimulează activitatea cardiacă, tocmai de aceea se şi recomandă practicarea sa încă din primele luni de viaţă.


 

Educaţia acvatică – un stil de viaţă pentru fiecare nou-născut

Educatia acvaticaApa reprezintă o sursă de exprimare a potenţialităţilor, iar educaţia acvatică şi hidroterapia sunt activităţi ce garantează drepturile copiilor în apă, respectul pentru propriul ritm de dezvoltare, pentru nevoile, temerile, evoluţia şi starea de bine a acestora.

Apa – spaţiu pentru dezvoltarea potenţialităţilor

Propunându-i copilului o altfel de relaţie cu apa, înseamnă a-i oferi posibilitatea de a descoperi lucruri care îi vor modela personalitatea. Apa, graţie proprietăţilor extraordinare pe care le are, oferă o stimulare senzorială specifică şi variată, dar şi un suport al activităţilor motrice adaptate încă de la naştere. Climatul afectiv şi securizant pe care îl implică această activitate de familiarizare a copilului cu mediul acvatic are în mod vizibil o influenţă asupra dezvoltării psihologice şi sociale a copilului încă de foarte mic. Pe scurt, oricât ar părea de surpinzător, copilul devine conştient de el însuși şi de posibilitățile proprii, punând pe primul loc cunoaşterea de sine, cunoaşterea propriului corp şi a propriei motricităţi, descoperind potenţiala relaţie care poate fi creată cu noul mediu.

Educaţia acvatică – practici ancestrale

Originile practicii educaţiei acvatice cu nou-născuţii şi copiii mici datează din Statele Unite din 1925, fiind pusă în practică ulterior în 1947, respectiv anii ’50 în Australia, dar şi în Rusia de Igor Tjarkovsky. Practicile ancestrale sunt menţionate cu precădere la populaţia africană.

Primele experienţe pedagogice al acestei activități înregistrate în Franţa s-au derulat în1968 la Paris, în piscina Institutului Naţional pentru Sport, la iniţiativa lui Guy Azèmar, medic şi profesor de sport, cel care a creat şi a dezvoltat orientarea conform căreia trebuie să folosim mediul acvatic ca mijloc pentru a favoriza dezvoltarea psihomotrică a copilului mic.

Federaţia Franceză de Activităţi Acvatice şi Loisir

Ulterior, a apărut Federaţia Franceză de Activităţi Acvatice şi Loisir (www.faael.com), forul care reglementează această activitate, transformând conceptul de „înot preşcolar” iniţiat de Azèmar, în educaţie acvatică. Federaţia este recunoscută în întreaga lume ca fiind iniţiatoarea cartei „Education Aquatique Infantile”, ce conţine șase articole care stabilesc principiile educaţiei acvatice pe baza cărora se desfăşoară această activitate în Europa.

Federaţia înglobează peste 200 de centre, majoritatea subvenţionate de primării, unde se desfăşoară activităţi acvatice pentru copii începând de la vârsta de patru luni, centre frecventate de peste 27.000 familii.

În România, această activitate este iniţiată în 1999 – 2000 de către Georgeta Sultana, cadru medical cu studii finalizate în Franţa (formator federal francez), ca program pilot în primă fază. Ulterior, observându-se beneficiile educaţiei acvatice asupra copiilor mici, a fost creat Clubul Micii Campioni, un centru dedicat în exclusivitate nou-născuţilor şi copiilor mici, începând cu vârsta de 4 – 6 luni, un spaţiu securizant şi o modalitate de dezvoltare a acestui concept şi la noi în ţară.

Cum alegem cel mai bun program de educaţie acvatică pentru copilul nostru? Centrul de educație acvatică

Educaţia acvatică este singură activitate motrică care poate fi practicată de un copil la această vârstă, singura modalitate de socializare, în care copilul poate fi complet independent. Educația acvatică înseamnă pentru cel mic, atât elemente cunoscute, cât şi elemente necunoscute, pe care trebuie să le interpreteze, în vederea realizării adaptării sale din punct de vedere motor, senzorial, emoţional şi cognitiv-comportamental, fiecare dintre aceste abilităţi, dezvoltându-se într-un ritm propriu. Nu, nu este aşa complicat cum poate părea la prima vedere, dar este un program complex. Cel mai important aspect înainte de a începe programul de educaţie acvatică este ca părinţii să fie informaţi. Extrem de informaţi. Trebuie să-şi cunoască propriile aşteptări de la acest program, să analizeze ce club este cel mai potrivit pentru aceste aşteptări şi pentru nevoile copilului. În mod evident, un părinte informat va şti să aleagă un club unde calitatea şedinţei de educaţie acvatică, primează.

Instructorul de educație acvatică

Pe acelaşi nivel trebuie să se regăsească şi pregătirea instructorilor de educaţie acvatică, care în mod obligatoriu trebuie să fi urmat cel puţin un curs de perfecţionare sau specializare în domeniu, pe lângă experienţă practică. Este foarte important ca manevrele efectuate în mediul acvatic să fie cele corecte, conform standardelor existente. Bineînţeles, trebuie să existe şi materiale didactice potrivite şi foarte multe jucării, întrucât sunt esenţiale pentru stabilirea unui canal de comunicare cu copilul. Competențele instructorilor fac diferenţa între o şedinţă de educaţie acvatică şi bălăceala specifică, oferită de multe centre pentru care educaţia acvatică este un punct conex, nu un aspect centrat pe copil şi pe nevoile acestuia. De asemenea, know-how-ul pe care centrul îl deţine şi istoricul în acest domeniu sunt deosebit de importante, întrucât îi prezintă ca profesionişti în domeniu. Deci, nu uitaţi să cercetaţi şi acest aspect!

Securitatea copilului

Securitatea copilului ține de calitatea apei, de aceea este recomandat a fi tratată printr-o staţie de electroliză salină, clorură de argint sau un alt sistem care să nu folosească clor artificial, pentru protecţia tegumentului copilului. Apa trebuie să aibă o temperatură de 30-32 ˚C, temperatura optimă pentru desfăşurarea şedinţei. Este indicat că apa să fie reîmprospătată frecvent, iar de 2 ori pe lună trebuie efectuată analiza obligatorie a apei. Nu mai menţionăm că igiena este esenţială, la fel ca şi vestiarele şi spaţiile create special pentru bebeluşi.

Modul de lucru

Este bine de ştiut că trebuie să existe un protocol de lecţie pentru fiecare categorie de vârstă cu exerciţii specifice care i se propun copilului: fișe de evaluare, iniţiale şi periodice, în care este prezentată evoluţia copilului în cadrul programului, ţinând cont de mai mulţi factori. Sunt necesare și planuri de educaţie acvatică personalizate cu prezentarea obiectivelor pentru perioada/categoria de vârstă următoare.

De asemenea, părinţii informaţi nu se vor lăsa furaţi de mirajul orelor gratuite sau a şedinţelor demonstrative oferite de anumite piscine, întrucât acomodarea cu mediul acvatic este un proces care nu se realizează într-o singură şedinţă. Este un proces ce implică timp, pasiune şi multă muncă din partea instructorului şi răbdare din partea părinţilor, mai ales atunci când cel mic are anumite temeri, nu este familiarizat cu apă pe faţă, este foarte dependent de unul dintre părinţi etc.

Frecvenţa şi continuitatea

Aceste două aspecte sunt esenţiale în obţinerea unor rezultate pe termen lung. Unii părinţi le fac cunoştinţă proprilor copii cu mediul acvatic, ei trec prin perioada de acomodare, apoi prin perioada de asimilare a informaţiilor şi respectiv, a primelor achiziţii – de la un sistem imunitar întărit, un grad mai mare de socializare până la observarea unor modificări la nivelul inteligenţei emoţionale şi a stimei de sine. Şi apoi întrerup programul din diferite motive. Această decizie le aduce un mare deserviciu celor mici, întrucât evoluţia lor stagnează. Sunt luaţi dintr-un mediu în care se simt familiar, care le aduce o multitudine de beneficii, dintr-un mediu în care îşi dezvoltă personalitatea fără influenţe externe majore, utilizându-şi propriul corp şi propriile reacţii pentru a evolua, dintr-un mediu care le place şi în care se simt bine.

Importanța programului de educaţie acvatică

Educaţia acvatică trebuie să fie văzută ca un stil de viaţă, pentru că este un stil de viaţă. Dacă frecvenţa este deosebit de importantă mai ales pentru copiii cu o inteligenţă motrică ieşită din comun, în ceea ce priveşte continuitatea n-ar trebui să existe o dezbatere. Este logic: dacă nu există pauze în programul de educaţie acvatică, atunci şi achiziţiile vor fi vizibile mai devreme, iar dezvoltarea anumitor calităţi pe care copilul deja le are poate începe de la câteva luni, oferindu-i acestuia cel mai bun start în viaţă şi cea mai bună modalitate de dezvoltare fizică şi psihică posibilă la această vârstă. După patru luni, din punct de vedere psihologic, copilul manifestă un interes evident pentru lumea exterioară, începe să dezvolte o cunoaştere a ceea ce poate face pentru a produce rezultatele dorite, obţinută la început întâmplător, însă pe măsură ce aceasta este exersată, devine o benefică obişnuinţă. Astfel, dacă aveţi în vedere dezvoltarea psihomotorie a copilului şi bunăstarea sa emoţională şi psiho-socială, un program de educaţie acvatică este răspunsul.


 

Prima școală de educaţie acvatică din România

Specialiștii internaţionali în educaţie acvatică sunt de părere că această activitate îi oferă copilului posibilitatea de a obţine nenumărate beneficii psiho-afective, mai ales sub forma unui grad crescut de încredere în sine și în mediul în care trăiește, precum și iniţiativă, gust pentru explorare și descoperire, o mai mare asumare a riscului.

Scoala de educatie acvaticaToate acestea formează autonomia copilului care îi va modela personalitatea. În acest fel, copilul și mediul sunt într-o constantă interacțiune și evoluție, concept modern al utilizării mediului în valorizarea acțiunii întreprinse de copil.

Astfel, copilul e determinat să-și creeze propriile experiențe, să facă propriile greșeli, să evolueze. Și pentru ca acest lucru să fie posibil, are nevoie de îndrumare, de un instructor foarte bine pregătit şi de un program perfect structurat.

Din pasiune pentru nou-născuţi

Debutul educaţiei acvatice în România a fost acum aproximativ 14 ani, când un cadru medical de pediatrie, dintr-o mare pasiune pentru nou-născuţi şi pentru dezvoltarea lor armonioasă a decis să meargă în Franţa pentru a urma mai multe stagii de pregătire în cadrul Federaţiei Franceze de Activităţi Acvatice şi Loisir. La întoarcere, a adus, pe lângă multe cunoştinţe şi tehnici de lucru, şi ideea de a deschide un centru de educaţie acvatică special pentru nou-născuţi.

Astfel, după 14 ani şi mii de copii extraordinari, există astăzi prima şcoală care formează specialişti în domeniu.

Cadrul legal

Ocupaţia de instructor de educaţie acvatică a fost introdusă în mod oficial în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) în 2012 de către Asociaţia Clubul Micii Campioni în urma unui îndelung demers de autorizare. Ulterior, a fost redactat şi Standardul Ocupaţional şi Calificarea corespunzătoare acestei ocupaţii, care identifică principalele competențe pe care un instructor trebuie să le deţină.

Acesta este primul pas către crearea de personal specializat pentru lucrul cu nou-născuţii şi copiii mici, gravidele şi persoanele vârstnice în mediul acvatic, baza primei şcoli de educaţie acvatică de la noi din ţară.

Cursuri pentru instructor de educaţie acvatică

Principiul educaţiei acvatice este respectul pentru ritmul de dezvoltare al fiecărui copil în parte, dar şi pentru capacităţile intelectuale şi afective, nevoile şi dorinţele copilului.

Din acest motiv, este esenţial ca persoanele care lucrează cu nou-născuţi să fie excelent pregătite, să deţină cunoştinţe din mai multe domenii şi să posede calităţi personale care să-i facă prezentabili în faţa celor mai dificili „spectatori”, copiii.

Prima Şcoală de Educaţie Acvatică din România organizează cursuri de calificare pentru această ocupaţie şi se adresează cu precădere celor care nu au studii în domeniile conexe educaţiei acvatice şi care vor să înveţe să practice o nouă meserie.

Cursurile de perfecţionare pentru instructor de educaţie acvatică se adresează celor care vor să se specializeze în acest domeniu în urma absolvirii unei facultăţi cu profil sportiv, medical, psihologic sau cursuri în aceste domenii. Cursul se bazează în proporţie de 70% pe aplicaţii practice şi oferă suport post-formare, are recunoaştere naţională (Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Educaţiei Naţionale, Autoritatea Naţională pentru Calificări) şi internaţională. În cadrul cursului de calificare sunt invitaţi şi formatorii francezi din cadrul Federaţiei Franceze de Activităţi Acvatice şi Loisir care oferă întotdeauna noi abordări ale copilului mic în mediul acvatic.

Educaţie centrată pe copil

Educaţia acvatică se integrează perfect în tipul de educaţie centrată pe copil, fiecare are propria sa istorie de dezvoltare cu nenumărate influenţe şi particularităţi fiziologice şi psihologice. Fiecare istorie este diferită, fiecare copil este unic.

În cadrul şcolii de educaţie acvatică, cursanţii vor învăţa cum să abordeze fiecare copil în funcţie de trăsăturile definitorii şi cum să adapteze programul de educaţie acvatică personalităţii sale pentru a-i permite o dezvoltare completă şi complexă. Tehnicile şi metodele de lucru sunt înregistrate la OSIM şi avizate de Autoritatea Naţională pentru Calificări (CNFPA).

Nevoia pregătirii de personal specializat

„Domeniul activităţii acvatice pentru copiii mai mici de trei ani a avut o dezvoltare rapidă la noi în ţară în ultimii ani, deşi specialişti în domeniu sunt puţini. Această activitate îţi poate da impresia la prima vedere că nu trebuie să deţii foarte multe cunoştinţe, trebuie eventual să ai „priză” la copii şi e suficient.

Din păcate pentru cei care consideră asta şi din fericire pentru părinţi, un instructor de educaţie acvatică trebuie să știe în orice moment cum să răspundă fiecărei nevoi a copilului, să fie capabil să explice părinților modul de lucru și de abordare a şedinţei de educație acvatică, evoluția copilului în cadrul programului și obiectivele pentru perioada următoare.

Instructorul de educație acvatică trebuie să fie un specialist. În copii. În starea lor de bine.

În dezvoltarea lor armonioasă.” ne spune psihologul Georgeta Sultana, specialist în educaţie acvatică şi formator federal francez.

Competențe unice

Practicarea ocupaţiei de instructor de educaţie acvatică presupune deţinerea unor competențe specifice de identificare a nevoilor copiilor, de stabilire a tipurilor de programe de stimulare psihomotorie şi a tipurilor de exerciţii acvatice adecvate acestor cerinţe, de stabilire a necesarului de materiale şi accesorii corespunzătoare fiecărui tip de exerciţiu. Instructorul de educaţie acvatică trebuie să aibă cunoştinţe solide de psihologie a copilului, activitatea sa trebuie evaluată în permanenţă, iar preocuparea pentru perfecţionarea profesională continuă trebuie să fie o constantă.

Este bine de ştiut că la fiecare şedinţă de educaţie acvatică, copilul ar trebui să participe activ, să nu fie dominat de părinte sau instructor.

Astfel, educarea stimei de sine a celor mici, respectul pentru particularităţile personale ale fiecăruia şi încurajarea cunoaşterii sunt elemente esenţiale ce susţin cadrul educaţiei acvatice.

Copilul are o mai mare libertate de exprimare, dar şi posibilitatea de a face propriile descoperiri. Ce poate fi mai frumos decât să învăţăm să-i ajutăm pe copii să descopere lumea?

Date de contact:

Micii campioni - logoClubul Micii Campioni

Str. Străbună, nr. 26, sector 1, București

Tel: 0722.310.052, 021.668.76.97

E-mail: clubulmiciicampioni@yahoo.com

Website: www.miciicampioni.ro

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *