Ticuri copii – acestea sunt cunoscute și sub numele de ticuri motorii sau de vorbire. Mai exact sunt mișcări sau sunete involuntare și repetitive care pot varia de la cele simple, cum ar fi clipit des sau tușit, la cele complexe, ca de exemplu, mișcările repetitive ale mâinilor sau rostirea repetată a unor fraze. Aceste tulburări apar în mod intermitent și variază în intensitate și frecvență.
Cauzele care declanșează aceste tulburări sunt factorii genetici, neurobiologici și de mediu.
Studiile arată că ticurile pot fi ereditare, fiind mai frecvente în familiile în care există antecedente de astfel de tulburări.
Totodată, anumite disfuncții la nivelul neurotransmițătorilor, cum ar fi dopamina, au un rol semnificativ în apariția ticurilor.
Dacă vorbim de factori de mediu, stresul, anxietatea și oboseala pot declanșa aceste ticuri copii, mai ales la cei care sunt predispuși genetic.
Legătura cu tulburările de spectru autist
În ceea ce privește autismul, există o legătură între tulburările de ticuri și tulburările de spectru autist deoarece copiii cu autism sunt mai predispuși să dezvolte ticuri motorii sau de vorbire. Această asociere se explică prin câțiva factori comuni:
Anomalii neurobiologice comune: ambele condiții sunt asociate cu disfuncții în regiunile creierului care sunt responsabile de controlul mișcărilor și procesarea informațiilor senzoriale.
Factori genetici comuni: există anumite suprapuneri genetice între autism și tulburările de ticuri, ceea ce indică faptul că unele gene sunt susceptibile pentru ambele tulburări.
Totodată, tulburările de ticuri și cele de autism sunt adesea însoțite de alte condiții, cum ar fi ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) și TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă), ceea ce complică într-o oarecare măsură diagnosticul și tratamentul.
Când trebuie sa te ingrijorezi în calitate de părinte dacă apar astfel de ticuri la copil
Tulburările de ticuri sunt destul de comune la copii și, în majoritatea cazurilor, nu sunt un motiv de îngrijorare serioasă. Totuși, există anumite situații în care părinții trebuie să fie atenți și să ceară sfatul unui specialist.
Dacă ticurile persistă pentru o perioadă mai lungă (mai mult de un an) și devin mai severe, acesta este un posibil semn al unei tulburări cronice de ticuri, cum ar fi sindromul Tourette.
Totodată, dacă ticurile interferează semnificativ cu activitățile zilnice ale copilului, cum ar fi mersul la școală, joaca sau interacțiunile sociale, este important să fie consultat de un specialist. Ticurile care împiedică copilul să se concentreze la școală sunt îngrijorătoare.
Dacă ticurile sunt însoțite de alte simptome cum ar fi dificultăți de învățare, probleme de comportament, anxietate severă sau depresie, în acest caz este esențial să cereți ajutorul medicului deoarece pot exista tulburări neuropsihiatrice care necesită tratament.
Un alt aspect important ce trebuie avut în vedere este acela că unele ticuri cauzează durere copilului. De exemplu, ticurile motorii severe cauzează dureri musculare sau articulare.
Totodată, dacă ticurile copilului se schimbă brusc în intensitate sau tip, este un semnal că se întîmplă ceva serios cu cel mic. De aceea, este important de observat dacă ticurile se agravează în anumite medii, cum ar fi în perioade de stres sau oboseală. Uneori, modificarea mediului sau a rutinei poate reduce severitatea ticurilor.
Dacă observați oricare dintre aceste semne la copil, este recomandat să discutați cu un medic pediatru sau un specialist în tulburări neuropsihiatrice. O astfel de evaluare timpurie, care să fie urmată și de un plan de tratament adecvat, este esențială.
În ceea ce privește tratamentul, se poate face terapie comportamentală, deoarece reduce frecvența ticurilor prin învățarea copiilor să recunoască și să modifice comportamentul ticurilor. De asemenea, este nevoie de consiliere psihologică deoarece îi ajută pe copii să facă față mai bine stresului și anxietății.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.