Sursa foto Shutterstock,
Boala Osgood-Schlatter este o afecțiune ortopedică frecventă în rândul adolescenților activi, care se manifestă prin durere și inflamație la nivelul genunchiului. Aceasta apare în special în perioada de creștere accelerată și este mai des întâlnită la sportivii tineri care practică activități ce implică sărituri sau alergare. Deși poate fi inconfortabilă, afecțiunea este temporară și, în majoritatea cazurilor, se vindecă de la sine odată cu maturizarea oaselor.
Cauzele și factorii de risc ai bolii Osgood-Schlatter
Boala Osgood-Schlatter este cauzată de solicitarea excesivă a tendonului patelar, care leagă mușchiul cvadriceps de tibie. La adolescenți, cartilajele de creștere sunt mai sensibile și mai puțin rezistente decât osul matur, ceea ce le face susceptibile la microtraumatisme repetate. Acest lucru duce la inflamarea și umflarea tuberozității tibiale, locul unde tendonul patelar se atașează de os.
Boala Osgood-Schlatter este mai frecventă în rândul:
- Adolescenților cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani, în special băieți, deși și fetele pot fi afectate.
- Sportivilor care practică fotbal, baschet, volei, gimnastică sau alte activități care implică sărituri și schimbări rapide de direcție.
- Persoanelor cu un istoric familial de afecțiuni ortopedice.
Cum recunoști boala Osgood-Schlatter?
Principalul simptom al bolii este durerea în partea din față a genunchiului, sub rotulă, la nivelul tuberozității tibiale. Aceasta poate fi resimțită ca o sensibilitate crescută sau o durere ascuțită, mai ales în timpul sau după activități fizice intense. Alte semne caracteristice includ:
- Umflarea și sensibilitatea localizată sub genunchi.
- Apariția unei proeminențe osoase dureroase la nivelul tibiei.
- Durere care se intensifică la alergare, sărituri sau îngenunchere.
- Limitarea mișcărilor din cauza disconfortului.
Simptomele pot varia de la ușoare la severe și pot apărea la un singur genunchi sau la ambii. De obicei, afecțiunea dispare după finalizarea perioadei de creștere, când cartilajele devin oase mature. Totuși, consultarea unui ortoped în București este necesară pentru a exclude alte patologii și pentru stabilirea unui tratament simptomatic adecvat.
Tratamentul și metodele de gestionare a bolii
În cele mai multe cazuri, tratamentul bolii Osgood-Schlatter este conservator și are scopul de a reduce durerea și inflamația. Printre cele mai eficiente metode de tratament se numără:
- Repaus și reducerea activităților fizice: pentru a permite vindecarea țesuturilor, este recomandată limitarea activităților care exercită presiune asupra genunchiului, precum alergarea sau săriturile. Repausul relativ este esențial pentru a preveni agravarea simptomelor.
- Aplicarea gheții și folosirea antiinflamatoarelor: aplicarea gheții pe zona afectată timp de 15-20 de minute, de 3-4 ori pe zi, ajută la reducerea inflamației și a durerii. În cazurile mai severe, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) fără prescripție medicală pot fi utilizate, la recomandarea medicului.
- Exerciții de stretching și întărire musculară: exercițiile pentru întinderea și întărirea mușchiului cvadriceps reduc tensiunea asupra tendonului patelar. Fizioterapia poate include exerciții de stretching pentru coapse și exerciții de stabilizare a genunchiului pentru a preveni recurențele.
- Utilizarea genunchierelor sau a benzilor de suport: purtarea unei genunchiere sau a unei benzi speciale sub rotulă poate ajuta la reducerea tensiunii asupra tuberozității tibiale și poate oferi suport suplimentar în timpul activităților fizice.
- În cazuri rare – tratament chirurgical: în cazurile severe sau atunci când simptomele persistă după încheierea perioadei de creștere, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea fragmentelor osoase care provoacă durere. Totuși, acest tip de tratament este necesar doar în situații excepționale.
Boala Osgood-Schlatter este o afecțiune frecventă la adolescenți, mai ales la cei activi sportiv. Deși poate cauza disconfort semnificativ, aceasta nu are consecințe grave pe termen lung și, în majoritatea cazurilor, dispare odată cu finalizarea perioadei de creștere. Tratamentul constă în repaus, aplicarea gheții, exerciții de stretching și, în unele cazuri, fizioterapie. Prin gestionarea corespunzătoare a simptomelor, adolescenții pot reveni treptat la activitățile lor sportive fără riscuri majore.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.