Autismul este o afecțiune neurologică ce afectează în egală măsură comunicarea, comportamentul- care de multe ori este unul agresiv îndreptat atât spre cei din jur, cât și spre propria persoană – și interacțiunea socială. Manifestările clinice ale autismului variază semnificativ de la o persoană la alta, dar există câteva trăsături comune, încă din copilărie, care indică prezența acestei tulburări. Iată care sunt acestea:
Dificiltatăți de comunicare
- dificultăți în a iniția și a menține conversații: persoanele cu autism au dificultăți în a iniția discuții sau în a răspunde în mod adecvat în cadrul unei conversații;
- lipsa contactului vizual: evitarea contactului vizual, care este frecvent întâlnită;
- dificultăți în a înțelege gesturile și expresiile faciale: persoanele cu autism interpretează de multe ori greșit semnele nonverbale;
- izolare: copiii sau adulții cu autism preferă activitățile solitare și par dezinteresați de interacțiunile sociale;
- comportamente repetitive și interese restrânse;
- mișcări repetitive: acestea includ comportamente precum legănatul, fluturatul mâinilor sau mișcări repetitive ale corpului;
- rutine rigide: persoanele cu autism pot avea o nevoie stringentă de a urma anumite rutine zilnice și pot deveni foarte supărate dacă acestea sunt întrerupte;
- interese restrânse: adesea, persoanele cu autism dezvoltă interese intense și restrânse pe anumite subiecte sau activități, spre exemplu, colecționarea obiectelor sau obsesia pentru un anumit subiect;
- lipsa reciprocității emoționale: persoanele cu autism pot avea dificultăți în a înțelege și a răspunde la emoțiile altora, ceea ce poate îngreuna formarea și menținerea relațiilor de prietenie.
Reacții senzoriale atipice
- sensibilități senzoriale: unele persoane cu autism sunt extrem de sensibili la sunete, lumină, texturi sau mirosuri – aceste sensibilități pot duce la reacții de disconfort sau anxietate;
- căutarea stimulării senzoriale: caută în mod activ experiențe senzoriale, cum ar fi legănatul sau mângâierea unor materiale cu anumite texturi;
Manifestările autismului
apar de la o vârstă fragedă, adesea înainte de vârsta de trei ani, și persistă
pe tot parcursul vieții. Diagnosticul precoce și intervenția timpurie sunt
esențiale pentru a oferi suport adecvat și pentru a îmbunătăți calitatea vieții
persoanelor cu autism și a familiilor lor.
Diagnostic
autism copii
Diagnosticul autismului la copii este un proces complex ce are în vedere variabilitatea mare a simptomelor acestei tulburări. De aceea, identificarea timpurie și intervenția promptă sunt esențiale pentru a maximiza potențialul copilului și pentru a-i oferi suportul necesar pentru dezvoltarea abilităților de comunicare și sociale. Procesul de diagnosticare include mai multe etape și implică diverși specialiști.
Iată care sunt etapele diagnosticării autismului la copii:
Observații inițiale și screening
Primele semne ale autismului sunt de obicei observate de părinți sau de cadrele didactice. Aceste semne includ lipsa contactului vizual, întârzierea limbajului, comportamente repetitive și dificultăți în interacțiunile sociale.
În cadrul vizitelor de rutină, medicii pediatri folosesc instrumente de screening pentru a identifica semnele precoce ale autismului precum chestionare și observații clinice.
Evaluare detaliată
Dacă screening-ul sugerează prezența autismului, copilul este supus unui consult detaliat. Acesta poate include observații directe ale comportamentului copilului, teste genetice, examene neurologice precum și alte investigații relevante.
Diagnosticul precis al autismului necesită o abordare multidisciplinară ce are ca scop evaluarea tuturor aspectelor ce țin de ezvoltarea copilului: comunicare, comportament, abilități motorii și interacțiune socială. După finalizarea evaluării, echipa multidisciplinară elaborează un raport detaliat care include diagnosticul și recomandările pentru terapie.
Rolul părinților și al intervenției timpurii
Părinții joacă un rol esențial în procesul de diagnosticare și intervenție deoarece observațiile oferite de aceștia sunt esențiale pentru evaluare, iar implicarea lor activă în terapiile ulterioare va îmbunătăți semnificativ rezultatele terapiilor.
Odată ce diagnosticul este confirmat, este esențială intervenția terapeutică. Terapiile comportamentale, logopedice, ocupaționale și alte forme de terapie personalizată îl ajută pe copil să-și dezvolte abilitățile necesare pentru o viață cât mai independentă și împlinită.
Diagnosticul autismului la copii este un proces detaliat și riguros, menit să asigure identificarea corectă a tulburării și cel mai important să ofere un plan de intervenție personalizat. Astfel, printr-o intervenție timpurie, copiii cu autism fac progrese semnificative în dezvoltarea lor.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.