Autism – ce înseamnă autoagresivitate și cum se intervine terapeutic

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Autism – autoagresivitatea la copiii cu autism este o problemă complexă și dificilă atât pentru copii, cât și pentru cei din jurul lor, familie, educatori sau terapeuți, deoarece acest  comportament poate lua diferite forme și este cauzat de mai mulți factori: dificultăți în comunicare, frustrare, anxietate. În articolul de mai jos vă prezentăm câteva abordări terapeutice care vă vor ajuta să reglați într-o oarecare măsură acest tip de comportament autoagresiv întâlnit mai ales la copiii cu autism. Acești copii cu autism care au comportamente agresive au nevoie de stimulare proprioceptiva puternică. În acest fel se eliberează de stres – prin loviri de obiecte și autoagresivitate. În astfel de cazuri folosiți altă sursă de stimulare proprioceptiva – spre exemplu, jucării de cauciuc.

Dar mai întâi, haideți să vedem care sunt tipurile de comportament agresiv identificate la copiii cu autism:

Loviri: copiii cu autism, în încercarea lor de a face față stresului și anxietății, vor recurge la autoagresivitate. Aceasta poate însemna loviri cu pumnii în cap sau în alte părți ale corpului sau lovituri cu obiecte.

Mușcare sau zgâriere: un alt comportament autoagresiv întâlnit la copiii cu autism este mușcarea sau zgârierea propriului corp. Aceste acțiuni sunt declanșate de frustrare, anxietate sau alte emoții intense.

Loviri în cap: unii copii cu autism se lovesc cu capul de pereți, mobilă sau alte suprafețe dure.

Acest comportament este asociat cu disconfortul sau cu încercarea acestora de a-și regla senzațiile senzoriale.

Spre exemplu, copilului s-ar putea să i se pară greu să reproducă o activitate pe care o doriți, iar acest lucru înseamnă stres și frustrare.  Sau se va lovi cu capul de perete atunci când îi spuneți să pună la loc jucăriile și să se pregătească pentru masă. De aceea este nevoie să-l pregătiți pentru fiecare activitate pe care urmează să o facă cu puțin timp înainte de aceasta. Spre exemplu, puteți să îl avertizați cu cinci minute înainte că urmează să ia masa arătându-i o fotografie cu cineva care se spală pe mâini și stă la masă. Această abordare îi va oferi timp să termine ce are de făcut și să se pregătească.

Tragere de păr sau ciupirea pielii: copiii cu autism au tendința de a se trage de păr sau de a-și ciupi pielea în momente de stres sau de anxietate. Aceste acțiuni sunt de asemenea o modalitate de a se elibera de tensiune și stres și de a-și exprima frustrarea.

Automutilare: în cazuri extreme, unii copii cu autism recurg la automutilare, cum ar fi tăierea sau lovirea cu obiecte ascuțite.

Aceste comportamente sunt foarte periculoase și necesită o intervenție imediată și o supraveghere atentă și îndelungată.

Răspunsul la comportamentul autovătămator la copiii și adolescenții cu autism

Rămâneți calmi

Când copilul dumneavoastră este stresat, rămâneți calmi și utilizați un ton blând al vocii. Acest lucru îi va spune copilului că este în siguranță și că sunteți acolo pentru a-l susține.

Întrerupeți orice activitate

Întrerupeți orice activități sau sarcini care ar putea face copilul să se simtă stresat. Evitați să  îi dați mai multe instrucțiuni. De asemenea, evitați să vorbiți despre sentimente. Puteți reveni la activitate când copilul dumneavoastră se simte din nou calm.

Schimbați mediul

Dacă copilul dumneavoastră se rănește pentru că mediul său este copleșitor, gândiți-vă la ce puteți schimba, astfel încât copilul să se simtă mai confortabil. De exemplu, ați putea reduce zgomotul mutându-vă copilul într-o altă cameră. Sau puteți spre exemplu reduce disconfortul fizic al copilului, ajutându-l să se schimbe în hainele lui preferate.

Este important să se înțeleagă că aceste comportamente autoagresive la copiii cu autism pot avea multiple cauze. De aceea abordarea lor terapeutică necesită o înțelegere profundă a nevoilor și a dificultăților prin care trece copilului cu autism precum și o colaborare strânsă între părinți și terapeuți pentru a identifica strategiile eficiente de intervenție.

Însă, toate aceste strategii și metode sunt greu de realizat fără ajutorul unui terapeut care să ia toate măsurile necesare astfel încât să prevină și să amelioreze simptomele comportamentului agresiv sau autovătămător.sursă:https://raisingchildren.net.au/autism/behaviour/common-concerns/aggressive-behaviour-asd

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

HTML Snippets Powered By : XYZScripts.com