Sursa foto: Freepik
Bolile de inimă reprezintă una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, numai în anul 2019, aproximativ 17,9 milioane de persoane au murit din cauza bolilor cardiovasculare, reprezentând 32% din totalul deceselor la nivel global.[1] Este deci esențial ca pacienții cu astfel de afecțiuni să beneficieze de un diagnostic precoce și de un tratament adecvat, pentru a putea gestiona boala într-un mod optim și a reduce riscul de complicații grave. Care sunt câteva dintre procedurile utilizate în procesul de diagnosticare a bolilor de inimă vei descoperi în rândurile de mai jos.
1. Coronarografia
Coronarografia sau angiografia coronariană este o procedură utilizată pentru diagnosticarea și evaluarea severității bolilor de inimă, în special a bolii coronariene. Aceasta implică utilizarea razelor X și a unei substanțe de contrast pentru a vizualiza arterele coronare, care sunt responsabile de alimentarea inimii cu sânge.
Procedura de coronarografie începe cu introducerea unui cateter printr-o arteră din braț sau picior. Acest cateter este ghidat cu atenție până la nivelul arterelor coronare. Apoi, se injectează substanța de contrast în artere. Aceasta le permite medicilor să observe cu precizie orice îngustare sau blocaj apărute în arterele coronare, oferind informații detaliate despre fluxul sangvin către inimă.[2][4] Medicul tău îți poate oferi mai multe detalii despre pregătirea pentru coronarografie, prețul, avantajele și riscurile sale.
2. Electrocardiograma
Electrocardiograma (EKG) este o investigație rapidă, neinvazivă și accesibilă care înregistrează activitatea electrică a inimii. Această procedură este esențială în diagnosticarea unor afecțiuni cardiace precum aritmiile, ischemia miocardică sau infarctul miocardic. Prin intermediul electrocardiogramei, medicul cardiolog poate obține informații valoroase despre ritmul cardiac, conducerea electrică, starea miocardului și eventualele tulburări ale acestora.
Pentru a efectua un EKG, pacientul este așezat într-o poziție confortabilă, iar pe piept, brațe și picioare i se atașează electrozi. Acești electrozi detectează impulsurile electrice generate de inimă și le transmit aparatului de EKG, care le transformă într-un grafic numit electrocardiogramă. Procedura este nedureroasă și durează doar câteva minute, iar rezultatele pot fi interpretate imediat.[2][4]
3. Ecocardiografia
Ecocardiografia sau ecografia cardiacă este o investigație neinvazivă, care folosește unde sonore pentru a produce imagini ale inimii. Aceasta este esențială în diagnosticul și monitorizarea bolilor de inimă, oferind informații valoroase despre dimensiunea inimii, forma și funcția sa, precum și despre structura și funcția valvelor.
Există diverse tipuri de ecocardiografie, dar cea mai frecvent utilizată este ecocardiogafia transtoracică. Pentru efectuarea acesteia, pacientul se întinde pe o masă, iar medicul aplică un gel special pe piept pentru a ajuta la transmiterea undelor sonore. Apoi, medicul mișcă un dispozitiv numit transductor peste piept, care transmite unde sonore și creează imagini ale inimii. Întregul proces durează în general între 15 și 30 de minute.
Rezultatele ecocardiografiei sunt interpretate de către medic, care poate detecta modificări ale structurii inimii, probleme ale valvelor cardiace, tulburări ale ritmului cardiac și alte afecțiuni cardiace.[2][4]
4. Studiul electrofiziologic
Studiul electrofiziologic este o procedură invazivă utilizată pentru evaluarea sistemului electric al inimii. Aceasta implică introducerea unor catetere electrod în venele periferice, care sunt ghidate până la inimă sub control radiologic. Prin stimularea inimii cu impulsuri electrice și înregistrarea activității electrice a acesteia, medicul poate diagnostica tulburări de ritm cardiac, evalua eficiența unui tratament sau determina riscul de aritmii viitoare.[3]
5. Testul de efort
Testul de efort este o procedură de diagnostic neinvazivă, utilizată pentru a evalua activitatea inimii în condiții de efort. Acesta implică monitorizarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale în timp ce pacientul face exerciții fizice pe o bandă de alergat sau pe o bicicletă staționară.
Procesul de desfășurare a testului de efort începe prin conectarea pacientului la un aparat EKG, iar tensiunea arterială și ritmul cardiac sunt monitorizate. Apoi, pacientul începe exercițiul fizic, iar intensitatea acestuia este progresiv crescută. În tot acest timp, medicul monitorizează semnele vitale ale pacientului, precum ritmul cardiac, tensiunea arterială și respirația.
Această procedură poate ajuta la detectarea a diverse probleme cardiace și poate contribui la stabilirea nivelului de activitate fizică potrivit pentru pacient, contribuind astfel la prevenirea unor potențiale riscuri.[2][4]
Diagnosticarea și tratarea la timp a bolilor de inimă este esențială pentru evitarea eventualelor complicații ori chiar a decesului persoanei afectate, precum și pentru îmbunătățirea calității vieții acesteia. Proceduri precum cele menționate mai sus au un crucial în detectarea acestui tip de boli.
Bibliografie:
- „Cardiovascular Diseases (CVDs)”, World Health Organization, 11 June 2021, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cardiovascular-diseases-(cvds). Accessed 4 Oct. 2023.
- „Coronary Heart Disease – Diagnosis”, National Heart, Lung and Blood Institute , 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/coronary-heart-disease/diagnosis. Accessed 4 Oct. 2023.
- „Electrophysiology Studies”, American Heart Association , 21 Dec. 2016, www.heart.org/en/health-topics/arrhythmia/symptoms-diagnosis–monitoring-of-arrhythmia/electrophysiology-studies-eps. Accessed 4 Oct. 2023.
- „Heart Disease – Diagnosis and Treatment”, Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heart-disease/diagnosis-treatment/drc-20353124. Accessed 4 Oct. 2023.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.