Dragii noștri puiuți, oare dacă ar putea vorbi când sunt așa mici, ce ne-ar spune? Ce mult ne-ar ușura misiunea de părinte! Vă vine să credeți sau nu, ei chiar vorbesc. Doar că nu prin cuvinte ci prin gesturi, prin emoții, prin lacrimi chiar, sau zâmbete – și toate acestea le putem înțelege dacă ne bazăm pe înstinctul matern (sau înstinctul parental), care a fost mult prea marginalizat în ultimii ani. Animalele nu vorbesc, nu au specialiști care să le învețe cum să aibă grijă de puii lor și, cu toate acestea se descurcă, nu?
„O mamă știe, simte! ” – ați auzit de multe ori expresia aceasta, tot ceea ce trebuie este să aibă încredere în instinctele sale, iar unde nu știe, cu siguranță are de unde și de la cine să învețe , iar la final bebelușul este fericit, ceea ce înseamnă că toată lumea răsuflă ușurată! Înainte să analizăm care e poziția sănătoasă pentru a purta un bebeluș, neapărat câteva noțiuni simple despre EXTEROGESTAȚIE.
EXTEROGESTAȚIA, așa numitul al-4 lea trimestru de sarcină, este perioada cuprinsă de la nașterea copilului – până când acesta începe să facă primii pași și să umble, deci durează aproximativ 9 luni (9-10 ), cât perioada de gestație intrauterină, și este un timp crucial în dezvoltarea lui, dar este un timp crucial și pentru mamă. Nou-născutul se naște după perioada de gestație intrauterină insuficient maturizat pentru a face față „provocarilor” din mediul extern, nici măcar nu poate să își susțină singur căpșorul, darămite să mai și umble. De ce? Datorită ritmului de creștere rapidă în special în ultimul trimestru a capului și a creierului. Dacă bebeluşii ar sta în uter pentru o perioadă mai mare de 9 luni și creierul lor ar continua să cresca la rata cu care e construit să crească, datorită dimensiunii mari, ar pune în pericol viața lui și a mamei la naștere. Creierul unui nou-născut crește de la un procent de 25% la naștere, la 60 % din volumul creierului unui adult până la sfârșitul primului an. Deci 2/3 din creșterea totală a creierului are loc într-o mică fereastră de timp. În primul an creierul unui bebeluș va crește mai mult ca oricând. Când un copil împlinește 3 ani, își va fi completat 90% din creșterea totală a creierului. În concluzie natura a creat lumea în așa fel încât bebelușii să fie cu mamele lor, mai ales într-o perioadă când creierul lor crește mai mult decât în orice altă perioadă a vieții lor. Nu am fi supraviețuit ca specie dacă bebelușii născuți incomplet din pdv al dezvoltării, ar fi fost lăsați singuri în majoritatea zilei și separați de mamele lor. Indiferent cât de numeroase ar fi avantajele, încetinirea ratei creșterii și nașterea la un stadiu timpuriu al gestației nu ar fi avut loc niciodată dacă n-ar fi existat un comportament de grijă compensator din partea mamei. Nou-născutul este complet dependent de brațele mamei sau ale tatălui, fără să fie un dezavantaj, ci din contra – o înflorire a relației mamă-copil (părinte-copil). Nu este un răsfăț decât în sensul bun al cuvântului, este o prelungire și o maturizare perfectă a relației părinte – copilaş.
Faptul că puiul nou-născut este incapabil și astfel programat de natură să se descurce singur, este doar un aspect. Un aspect cel puțin la fel de important este cel psiho-afectiv. Experiențele senzoriale din acești primi ani de viață, când creierul este într-o stare de „plasticitate” maximă, permit o învățare rapidă datorită conexiunilor (așa numitele SINAPSE) care se formează acum în creierul lor. Cu alte cuvinte, într-un mediu ocrotitor și iubitor, copilul va învață cu mult mai bine și repede despre lumea din jur și va dori să participe activ la diverse experiențe , care vor pune bazele unui viitor adult sănătos din toate punctele de vedere. Experiențele din mediul înconjurător nu trebuie să fie ELABORATE, cum ar fi instalarea caruselelor deasupra pătuțului unui copil sau ascultarea înregistrărilor muzicale. Mai mult e de dorit să fie aspecte SIMPLE și de rutină ale mediului fizic, cum ar fi variații de zgomote, de lumină și de temperatură, tactile (de atingere a bebelușului), gânguritul cu ei, vorbitul – acestea contribuie enorm la o dezvoltare naturală.
Acestea fiind spuse, pentru un nou născut nimic nu se compară cu BRAȚELE MAMEI și purtarea lui pe corpul mamei (‚skin to skin care”) sau al tatălui. Acestea sunt primul ”carrier” (port bebe) al nou- născutului și cel mai de dorit. Când e purtat în brațele mamei, copilul are parte de un loc sigur de unde să vadă lumea din jur. Din acest loc sigur și cunoscut bebelușii învață despre necunoscut. Când un bebeluș este într- o stare calmă și vigilență, și în atingere cu mama lui, este în starea optimă de observare și procesare a tuturor experiențelor care se petrec în jurul lui. Fiecare îmbrățișare, fiecare strângere jucăușă, fiecare sărut și mângâiere îi oferă o stimulare tactilă. Cu căpșorul apăsând pe trupul mamei câștigă PROPRIOCEPȚIE – cunoașterea propriului corp și a locului în spațiu. Primește stimulare AUDITIVĂ prin explicațiile blânde ale mamei, prin șoapte și prin cântecele de leagăn. Balansarea și legănarea ritmică ajută la dezvoltarea sistemului VESTIBULAR – simțul echilibrului și al siguranței în spațiu. Primește stimulare OLFACTIVĂ cu mirosul mamei lui, și stimulare GUSTATIVĂ atunci când este alăptat. Are o panoramă deosebită când e purtat la verticală și este stimulat VIZUAL și KINESTEZIC odată cu schimbarea pozițiilor mamei.
Toate acestea fiind spuse, cine și-ar mai purta copilul în cărucior sau clasicele marsupii (în poziții incorecte)? Pentru perioade scurte de timp nu le putem exclude, este adevărat ( în special „scoica” pentru mașină) …dar DOAR pentru perioade scurte. Locul bebelușului nu e singur. Strict din pdv al poziției, purtarea ORIZONTALĂ în cărucior perioada îndelungată nu este doar un stres psiho – afectiv pentru copil, dar este și în dezacord cu poziția lui naturală care nu permite întinderea lui forțată pe un plan drept, și chiar deformarea craniului (plagiocefalie).
În PRIMELE 3 LUNI, deoarece mușchii gâtului nu sunt bine formați pentru a susține căpșorul, nu este recomandată purtarea în poziția VERTICALĂ, fiind un stres și pentru coloană (curbură lombară nu este conturată) și pentru articulațiile șoldului (pentru că greutatea ar fi preluată de coloană și distribuită pe bazin și capetele femurului, insuficient întărite). Poziția recomandată este în brațele mamei, cu corpul sprijinit de aceasta, gâtul susținut și piciorușele flectate mult (poziția fetală), coloana susținută fără stres. Această poziție este ideal susținută în port-bebe-urile sănătoase (din pdv al configurației) fie că se numesc „wrap-uri”( eșarfe), „sling-uri” ( hamace), mei-tai sau „pouch” (buzunare). Când copilul dorește să fie ridicat mai mult (la 4-5 luni) pentru a vedea împrejur coloana este puțin mai dezvoltată, se poate trece la poziția VERTICALĂ cu aceleași precauții: gâtul sprijinit, piciorușele flexate (la 90-100 grade) și depărtate, sprijinite pe corpul mamei (față sau șold ), fundulețul mai jos de genunchi și susținut ! (poziția M )
După primii pași ai lui bebe, când coloana vertebrală începe să fie susținută de dezvoltarea musculaturii, purtatul în poziția VERTICALĂ este mult mai simplu. Și pentru aceasta există port – bebe – uri corespunzătoare, fie că se numesc marsupii, manduca, SSC („soft structured carrier ”) etc.
Detalii în continuare partea 3
Material realizat cu sprijinul FloReena,
floreena31@yahoo.com
Sursă foto: www.today.com
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Planul Casei Mele și Casa Mea.