Nimic nu este mai tulburător decât un bebeluş care plânge din răsputeri în timp ce încerci să înţelegi care este sursa suferinţei şi a disconfortului său.
Fiecare mamă a trecut prin aceste momente, când cel mic încearcă să transmită ceva, însă nu o poate face decât plângând.
De ce plânge bebeluşul?
Până învaţă să vorbească, plânsul este singura modalitate prin care nou-născutul poate comunica cu restul lumii. Este unicul și cel mai eficient mecanism de supravieţuire pe care îl are la dispoziţie. Mai multe studii ale gamei sonore emise de copiii mici şi puii diferitelor specii de animale au demonstrat că toate se încadrează în acelaşi nivel de decibeli, provocând o stare de nelinişte adulţilor, făcându-i să intervină pe loc.
Nu este nevoie să fiţi părinţi pentru a experimenta acea senzaţie de anxietate când auziţi un bebeluş plângând – pe stradă, în filme, pe scara blocului etc. Acest lucru denotă că suntem cu toţii „echipaţi” cu mecanismele de răspuns necesare pentru a veni în ajutorul unui bebeluş neajutorat.
Dar ce vrea să ne spună prin plâns?
Nu există încă modalităţi de a identifica diferenţele dintre plânsul bebeluşului căruia îi este foame şi al celui care are scutecul ud. Însă fiecare mamă învaţă instinctiv care este nevoia stringentă pe care i-o comunică copilul prin plâns. Ideal este ca acest semnal de alarmă să vină cât mai rar din partea copilului şi în niciun caz să nu fie ignorat pe motiv că devine răsfăţat.
Plânsul continuu cu sughiţuri îi poate afecta sistemul nervos şi îi poate crea probleme de dezvoltare intelectuală şi comportamentală pe viitor. Pentru a evita acest impact negativ al primului an asupra dezvoltării armonioase a copilului, este important să îi cunoaştem nevoile de bază.
1. Nevoia de dragoste
Afecţiunea manifestată prin îmbrăţişări, vorbe, cântecele, mângâiat este esenţială pentru bebeluş. Ieşit din micul său univers uterin unde era în siguranţă, hrănit şi protejat, nou-născutul nu este echipat cu armele emoţionale şi intelectuale de a înţelege noua lume în care trăieşte. Numai prin dragoste poate căpăta încrederea şi siguranţa că acesta nu este un mediu ostil şi i se va trezi curiozitatea să-l exploreze.
Nevoile emoţionale ale bebeluşului sunt la fel de importante ca şi cele de hrană. Sunt, din păcate, destule cazuri documentate de deces infantil provocat de refuzul afecţiunii materne. De aceea, petreceţi fiecare clipă în care bebeluşul e treaz ţinându-l în braţe, jucându-vă cu el, vorbindu-i şi arătându-i prin gesturi cât de mult îl iubiţi.
2. Nevoia de hrană şi curăţenie
Pe lângă afecţiune, copilul sub un an are nevoie de hrană suficientă şi de un program de somn riguros. Ca o regulă de bază, copilul mic este hrănit la cerere, nu după un program fix. Primul an de viaţă este critic pentru dezvoltarea sistemelor nervos, osos şi muscular. Bazele dezvoltării fizice, emoţionale şi intelectuale se clădesc acum, deci bebe trebuie să fie mereu bine hrănit şi cu scutecul uscat pentru a putea dormi confortabil.
Curăţenia, alături de hrană, este de maximă importanţă, pentru că în primul an de viaţă pot apărea afecţiuni precum alergiile sau astmul, care vor însoţi copilul toată viaţa. Aceste afecţiuni sunt provocate de igiena precară, nu doar a scutecului, ci şi a hăinuţelor, a lenjeriei de pat şi de lipsa băilor regulate din programul de viaţă al micuţului.
3. Nevoia de interacţiune şi stimulare
Bebeluşul devine curios prin observarea şi imitarea părinţilor. Dacă nu îl provocaţi să se joace, să se implice în cântecele şi poveştile pe care i le spuneţi, va deveni un copil blazat, fără dorinţa de a cunoaşte lumea şi de relaţionare. Este bine ştiut că dacă nu este expus la comunicarea vorbită până la vârsta de cinci ani, un copil nu va mai învăţa să vorbească decât foarte greu.
La fel, dacă nu este încurajat şi stimulat să descopere lumea prin joacă, va fi un copil neajustat la grădiniţă şi şcoală şi va avea probleme de interacţiune cu alţi copii de vârsta sa. Dacă plânge pentru că nu îi place un joc, poate este prea avansat pentru vârsta sa. Încercaţi altul, şi altul, şi iarăşi altul. Dar nu vă lăsaţi copilul să se retragă în sine şi să fie silit să îşi găsească confortul în izolare.
Bebeluşii plâng pentru că vor să înţeleagă lumea în care au ajuns pe nepregătite. Pentru a înţelege măcar parţial cum se simte copilul dumneavoastră în primul an după naştere, imaginaţi-vă că brusc sunteţi mutat pe o planetă necunoscută, în care absolut nimic din ce vedeţi, auziţi, pipăiţi şi gustaţi nu vă este familiar. Atunci veţi înţelege de ce plânsul lui bebe trebuie calmat cât mai repede posibil şi prevenit cu orice preţ.
CEO la grupul Creative Art.
Îl recomandă experiența de Art Director și Publisher al revistelor Căminul, Bucătăria pentru toți, Bebelu, Industry Insights, și suplimentului ziarului România liberă.