Deseori suntem intrebati de ce plang unii copii in timpul sedintelor de kinetoterapie. Ii doare ceva? Au vreun disconfort?
Atat bebelusii, cat si copiii au momente cand se pot manifesta prin plans in timpul terapiei fizice. Nici durerea si nici disconfortul fizic nu sunt motive pentru aceasta reactie. Desi toti parintii doresc sa isi aline copilul atunci cand plange, este important sa intelegem de ce o face.
Este greu de acceptat pentru parinti ca aceste reactii de plans sunt de cele mai multe ori normale in timpul unei activitati de stimulare motrica. Daca ne referim la copiii cu un tonus muscular scazut, plansul apare ca urmare a neputinei fizice in executarea anumitor activitati, respectiv: sa se deplaseze, sa se ridice in anumite pozitii. Ceea ce ar trebui sa observe parintii la acesti copii este ca si in afara programului de kinetoterapie, plang din aceleasi motive, daca sunt scosi din zona lor de confort (de exemplu un copil hipoton prefera sa se joace static cu diferite obiecte. Daca este incurajat sa se deplaseze si nu o poate face, va refuza, manifestandu-se prin plans).
Este important de inteles ca nu intotdeauna plansul apare ca urmare a problemelor de natura fizica, ci mai degraba de natura psihologica: lipsa motivatiei, frustrarea aparuta ca urmare a imposibilitatii executarii unui act motric, lipsa stimularii, stimularea inadecvata.
De cele mai multe ori copiii reactioneaza prin plans atunci cand ajung intr-un mediu necunoscut, interactioneaza cu persoane noi (nefiind obisnuiti cu acest lucru), sunt asezati in diferite pozitii solicitante pentru acestia , sunt manevrati altfel decat sunt obisnuiti.
In aceste situatii este importanta atitudinea parintilor. Copiii si mai ales bebelusii simt intens stresul parintilor si reactioneaza la acesta. Copilul trebuie consolat, mangaiat, incurajat prin vorbe blande sa se linisteasca, sa simta ca parintele este alaturi de el.
Sunt si cazuri de copii, mai rar de bebelusi, in care acestia se manifesta prin plans sau chiar agresiv, doar in preajma parintilor. Daca parintele se indeparteaza de el si iese din campul vizual, copilul colaboreaza mult mai bine cu terapeutul.
Cu rabdare ajungem sa ne cunoastem copiii, astfel incat sa stim cum sa ne comportam cel mai bine in folosul acestora, indiferent de situatia in care ne aflam. Cu intelegere si blandete vom gasi solutii pentru linistire.
Chiar daca vor fi momente in care bebelusul plange, sa nu renuntam la terapie pentru ca este in favoarea lui.
Bebe spune:
Plang, dar asta nu inseamna,
Ca ma doare, ci mi-e teama…
Centrul de Recuperare Pediatrica KinetoBebe
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.