Dezvoltarea neuromotorie normală a bebelușului

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

La nou-născut, mișcările sunt fără scop și fără un efect anumit, fiind subordonate puternic reflexelor tonice primitive de postură.

3 LUNI

La această vârstă, sugarul trebuie să stea în „postura păpușii” – acestă poziție este descrisă astfel: sugarul este în decubit central (pe burtă), cu sprijin pe antebrațe și cu capul ridicat.

El trebuie să țină capul sus câteva minute și să îl întoarcă spre stânga și spre dreapta, iar mai târziu să se și joace în acestă poziție. De cele mai multe ori, părinții evită să-și așeze copilul pe burtică, temerile lor fiind:

  • „copilul vomită dacă a trecut mai puțin de o oră de la masă”.
  • „copilul se poate sufoca dacă nu ridică capul și nu îl întoarce stânga –dreapta”. Acest lucru nu se poate întâmpla dacă copilul este supravegheat, încurajat și ajutat să își ridice capul, să își tonifice musculatura paravertebrală (a spatelui), pregătindu-l astfel pentru următoarea etapă.

3 – 6 LUNI

Sugarul trebuie să se rostogolească. La început, el se întoarce doar pe o parte, pregătindu-se astfel pentru rostogolirea pe burtă.

6 LUNI

Copilul trebuie să stea în șezut. El va reuși acest lucru în urma unui „antrenament”. Părintele îl așază în funduleț sprijinit, de câteva ori pe zi, la început pentru câteva minute, după care crește și numărul reprizelor.

Scopul acestui „antrenament” este de a tonifia musculatura spatelui, a abdomenului și obținerea unui echilibru mai bun în șezut.

Așezatul copilului între perne nu este recomandat deoarece nu avem un control vizual bun asupra poziției spatelui, acesta putând fi cifozat sau înclinat.

O greșeală pe care părinții o fac este aceea de a așeza mult prea devreme copilul în această postură, când musculatura nu este pregătită pentru a susține greutatea trunchiului și a capului.

6 – 7 LUNI

Copilul trebuie să se târască. Din decubit ventral (pe burtică), copilul se împinge în genunchi și se ajută de mâini pentru a se deplasa înainte și înapoi. După rostogolire, care este primul mod de deplasare, târârea este mult mai ușoară, deoarece îi permite copilului să mențină contactul vizual cu obiectul sau persoana către care se îndreaptă.

8 – 10 LUNI

Copilul trece ușor de la târâre la postura de patrupedie (statul în patru labe) și apoi la mersul de-a bușilea. Din patrupedie, trece ușor la statul pe genunchi sau chiar la mersul pe genunchi.

9 – 12 LUNI

Copilul se ridică în picioare cu sprijin, după care se deplasează în lateral cu pași adăugați. Când începe să capete încredere, își desprinde mâinile de obiectul de sprijin și încearcă să-și găsească echilibrul și chiar să facă unul sau doi pași.

Recomand părinților să aștepte momentul când copilul se ridică singur în picioare și își dorește să se deplaseze, el singur dorind să fie ajutat de către cei din jur.

Dezvoltarea neuromotorie a bebelusuluiDorința părinților de a-și vedea copilul mergând singur mai devreme duce, de cele mai multe ori, la îngreunarea acestui proces sau la obținerea unor efecte nedorite, cum ar fi: mersul pe vârfuri, deficiențele coloanei de mai târziu.

Poziția coloanei vertebrale în ortostatism nu este rectilinie, ci sinuoasă, ea prezentând în plan antero-posterior o serie de curburi care ajută la menținerea echilibrului pe bazin, atenuând șocurile pe verticală.

Aceste curburi fiziologice ale coloanei vertebrale se formează în primii ani de viață, de aceea este important să nu grăbim dezvoltarea neuromotorie a copilului, să nu sărim peste unele etape.

Există cazuri în care copilul este mai lent și face cu întârziere anumite lucruri.

Dacă se depășește cu mult perioada în care ar fi trebuit să obțină anumite posturi sau moduri de deplasare, trebuie să vă adresați medicului de recuperare sau kinetoterapeutului.

Programul de recuperare cuprinde exerciții pentru tonifierea musculaturii, pentru obținerea echilibrului corporal și pentru câștigarea posturilor și modurilor de deplasare dorite.

Rolul coloanei vertebrale

Coloana vertebrală are o importanţă deosebită în asigurarea funcţiei statice, de susţinere a corpului și a segmentelor sale din partea superioară și a celei dinamice, de asigurare a mobilităţii trunchiului, capului și gâtului.

Gabriela Nedel, Kinetoterapeut Principal,

Infant Kineto Clinic;

www.infantkinetoclinic.ro

Str. Vulturilor 93A, sector 3, București

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *