Cu mami de mână, dar singur
Astăzi mi-ar plăcea să îți relatez o mică povestioară, pornind de la zâmbetul de mămică fericită pe care ar trebui să îl aibă orice femeie.
Zilnic, ajung la grădinița pentru a-mi „recupera” copilul. În fuga, ce-i drept, observ în jurul meu părinți care fac același lucru ca și mine. Repede îi îmbracă și la fel de repede părăsesc curtea grădiniței. Însă, ceea ce mă surprinde este că deși vorbesc cu puiul lor par îngândurați, privesc probabil către ceea ce mai au de făcut de la ora 17.30 și pâna se înserează. Copilul îi privește nedumerit, le zâmbește cald și și-ar dori probabil să fie luat în brațe și să se bucure de toată atenția părinților. Și-ar dori să petreacă chiar și câteva clipe în compania lor. Cu ei de mână este, de fapt, singur.
Clădim reguli și ne supunem lor, stabilim metode de lucru, suntem împovărați de griji, iar timpul pare să ne doboare. În fiecare zi o luăm de la capăt, în fiecare zi facem aceleași lucruri din interes, din nevoie sau din obligație. Iar ceea ce ar trebui să conteze cel mai mult este să ne bucurăm de micile comori, ce se topesc atunci când îi luăm de mână, care râvnesc după un sărut, după un zâmbet sau după câteva momente petrecute împreună, cu adevărat.
Nu trebuie să privești prea mult către ceea ce ai de făcut și către ce anume contează în viață, singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să îți privești copilul în ochii lui mici și blânzi. Îți vor spune că are mare nevoie de tine, mami!
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistei Căminul și al site-ului CasaMea.ro.