Cornelia Buzilă – mama și copilul

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Sarcina a fost un moment plin de emoție, a reprezentat o trăire, o perioadă în care simțeam că în interiorul meu se dezvoltă o viață… Ne simțeam atât de bine împreună, David fiind băiețelul la care am visat și pe care mi-l doream încă de la început.

Cornelia Buzilă - mama și copilulChiar dacă până să rămâi însărcinată ai impresia că nu ai foarte multe lucruri de spus copilului tău atunci când se află în burtica ta, îți dai seama, pe parcurs, că odată ce îi vorbești te aude și îi face mare plăcere să îți răspundă. Obișnuiam să îi vorbesc zilnic, chiar din clipa în care am aflat vestea că voi deveni mămică, îmi plăcea să mă destăinui în fața sa, îi povesteam în fiecare zi peripețiile mele, îi spuneam că ard de nerăbdare să îl cunosc. Îi puneam muzică, îi citeam câte o poveste și știam că puiul meu mă aude, este acolo. Și sigur așa era, atunci când a venit pe lume știam că mă cunoaște, știam că îmi știe glasul, așa că nu a trebuit să mai facem cunoștință. La mine în brațe se simțea bine, era atât de liniștit.

Nu pot uita nici momentul în care s-a mișcat pentru prima dată. Stăteam întinsă, citeam o carte și dintr-o dată am simțit niște fluturași, asemenea unei adieri de vânt. Uau, mi-am zis…să fie bebe… deja îmi dă de veste? Mi se părea puțin prea devreme și tocmai de aceea am vrut să cred că doar mi se pare. Dar nu… aceeași senzație părea că se repetă. Era David, făcea tumbe, așa cum de altfel face și astăzi 🙂 Și de atunci, îmi dădea de veste că se va face mare în fiecare zi, loviturile păreau să fie pe zi ce trece mai puternice, că doar aveam de-a face cu un băiețel.

Atunci când eram supărată, puiul meu se supăra și el, mișcându-se mai tare, într-un ritm mai alert. Iar clipa în care noi doi am făcut cunoștință, a fost mirifică. L-am privit îndeaproape, era atât de mic, plăpând, sensibil. A plâns puțin, pesemne nu îi plăcea prea tare mediul pe care trebuia să îl încerce. Însă, eu eram acolo, în preajma sa, dorindu-mi să îl ocrotesc, să îl iubesc, să sufăr împreună cu el ori de câte ori va fi bolnav. Era David, micul meu puișor.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

HTML Snippets Powered By : XYZScripts.com