Ce este ruptura de tendon ahilean și care sunt opțiunile de tratament?

Sursa foto Shutterstock

Tendonul ahilean este cel mai mare și puternic tendon din corpul uman, având rolul de a conecta mușchii gambei (mușchii gastrocnemian și soleus) cu osul calcaneu (călcâiul). Acest tendon este esențial pentru activități precum mersul, alergatul și săritul. Ruptura tendonului ahilean reprezintă o leziune serioasă care apare atunci când acest tendon este parțial sau complet secționat, afectând semnificativ mobilitatea și calitatea vieții. 

Cauze și simptome ale rupturii de tendon ahilean

Ruptura tendonului lui Ahile apare adesea în urma unui traumatism sau a unei suprasolicitări. Aceasta afectează în general persoanele active, în special sportivii care practică activități care implică alergare, sărituri sau schimbări bruște de direcție. Factorii de risc includ vârsta (preponderent la persoanele cu vârsta între 30 și 50 de ani), istoricul de tendinită ahileană, lipsa flexibilității sau forței musculare și utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi corticosteroizii sau antibioticele din clasa fluorochinolonelor.

Simptomele unei rupturi de tendon ahilean includ:

• Durere severă în partea din spate a piciorului: durerea este adesea resimțită brusc și intens, în special în timpul activității fizice.
• Edem și sensibilitate: zona rupturii poate deveni inflamată și sensibilă la atingere.
• Imposibilitatea de a flexa piciorul: persoana afectată poate întâmpina dificultăți în a ridica călcâiul sau a merge normal.
• Sunetul unui „pocnet”: mulți pacienți descriu un sunet specific în momentul în care tendonul se rupe.
• Pierdere de forță și instabilitate: capacitatea de a efectua mișcări normale ale piciorului este sever compromisă.

Diagnosticarea rupturii de tendon ahilean se face, de obicei, prin examen fizic și teste specifice, precum testul Thompson, care implică comprimarea mușchilor gambei pentru a evalua contracția tendonului. În cazuri ambigue, se poate recomanda imagistică prin ecografie sau RMN pentru a confirma ruptura.

Opțiuni de tratament: tratament conservator vs chirurgical

Tratamentul rupturii tendonului ahilean variază în funcție de severitatea leziunii, nivelul de activitate al pacientului și preferințele medicale. Cele două opțiuni principale sunt tratamentul conservator și tratamentul chirurgical prin tehnici de chirurgie ortopedică specifice.

Tratamentul conservator

Tratamentul conservator este recomandat în cazurile în care ruptura este incompletă sau când riscurile intervenției chirurgicale depășesc beneficiile. Această abordare presupune:

• Imobilizarea piciorului: se folosește o orteză sau un aparat ghipsat pentru a menține piciorul într-o poziție care favorizează vindecarea, de obicei cu piciorul în extensie plantar (călcâiul ridicat).
• Odihnă și evitarea efortului fizic: este esențial ca pacientul să evite activitățile care suprasolicită tendonul în perioada de recuperare.
• Terapie fizică: după perioada inițială de imobilizare, terapia fizică ajută la redobândirea forței și flexibilității tendonului, precum și la restabilirea mobilității.
• Medicamente antiinflamatoare: acestea pot ajuta la reducerea durerii și a inflamației.

Tratamentul conservator are avantajul lipsei riscurilor chirurgicale și al recuperării mai blânde. Cu toate acestea, există un risc mai mare de recidivă sau vindecare inadecvată a tendonului, ceea ce poate afecta funcția pe termen lung.

Tratamentul chirurgical

Intervenția chirurgicală este adesea recomandată pentru persoanele active sau pentru cei care doresc să revină rapid la activitățile sportive. Există două tipuri principale de intervenții chirurgicale:

• Repararea prin chirurgie deschisă: chirurgul face o incizie mare în partea din spate a piciorului pentru a expune și repara tendonul rupt. Această metodă permite o vizualizare clară și o reparare precisă, dar implică riscuri mai mari de complicații, cum ar fi infecția.
• Repararea percutanată: aceasta este o tehnică minim invazivă în care se realizează mici incizii sau se utilizează ace speciale pentru a coase tendonul rupt. Recuperarea este adesea mai rapidă, iar riscul de complicații este mai mic.

Indiferent de metoda aleasă, obiectivul intervenției chirurgicale este alinierea corectă a țesuturilor tendonului și restabilirea forței și funcției piciorului. După operație, perioada de recuperare include imobilizarea piciorului, urmată de kinetoterapie pentru îmbunătățirea mobilității și forței.

Chirurgia oferă o rată mai scăzută a recidivelor și o recuperare mai rapidă, dar necesită o perioadă mai intensă de reabilitare și poate implica riscuri asociate oricărei intervenții chirurgicale, inclusiv infecții și probleme de vindecare a țesuturilor.

Recuperare și prevenție

Indiferent de tratamentul ales, perioada de recuperare durează, în general, între 4 și 6 luni, în funcție de severitatea leziunii și răspunsul organismului la tratament. Kinetoterapia este o componentă crucială a recuperării, ajutând la refacerea treptată a mobilității și forței musculare.

Pentru a preveni rupturile tendonului ahilean, este recomandat să:

• Efectuezi încălzire adecvată înainte de activități fizice.
• Menții flexibilitatea și forța mușchilor gambei prin exerciții regulate.
• Eviți suprasolicitarea și efectuezi pauze regulate în timpul activităților intense.
• Porți încălțăminte adecvată și o înlocuiești atunci când se uzează.

Ruptura tendonului ahilean este o leziune serioasă, dar cu tratamentul și reabilitarea adecvată, majoritatea pacienților pot reveni la activitățile lor normale. Alegerea între tratamentul conservator și cel chirurgical trebuie luată în urma unei evaluări atente a condiției individuale a pacientului și discuției cu medicul specialist. 

Sursa: https://www.memorial.ro/fii-informat/ruptura-de-tendon-ahilean-optiuni-de-tratament-recuperare