Copii cu autism: sistemul proprioceptiv este responsabil pentru furnizarea informațiilor senzoriale referitoare la poziția și mișcarea corpului în spațiu. Această funcție este vitală pentru controlul motor și pentru echilibru. Hiporeactivitatea proprioceptivă este o condiție fizică în care sistemul proprioceptiv nu funcționează corespunzător. În ceea ce privceste cauzele hiporeactivității proprioceptive, acestea sunt variate. Amintim: leziuni ale nervilor, afecțiuni neurologice sau traumatisme.
Hiporeactivitatea proprioceptivă afectează atât adulții, cât și copiii, mai ales pe cei cu tulburări de spectru autist, și duce la o serie de probleme de sănătate. Simptomele hiporeactivității proprioceptive variază la rândul lor în funcție de cât de gravă este această tulburare. Printre aceste simptome se numără:
Dificultăți în menținerea echilibrului
Persoanele cu hiporeactivitate proprioceptivă întâmpină probleme în menținerea echilibrului atunci când stau în picioare sau încearcă să meargă pe teren denivelat.
Coordonare redusă
Din cauza lipsei unui feedback corect din sistemul proprioceptiv, coordonarea mișcărilor este afectată.
Scăderea performanței sportive
Sportivii sunt afectați în mod semnificativ de hiporeactivitatea proprioceptivă, deoarece echilibrul și coordonarea sunt esențiale în multe sporturi.
Creșterea riscului de accidentări
Persoanele cu hiporeactivitate proprioceptivă sunt predispuse la accidentări, deoarece nu pot să-și ajusteze corect mișcările pentru a preveni căderile.
Dificultăți în activitățile zilnice
Realizarea activităților de zi cu zi, cum ar fi mersul pe scări, este un proces dificil pentru cei cu hiporeactivitate proprioceptivă.
În cazul copiilor cu autism, aceștia au comportamente specifice acestei tulburări neurologice. Prin urmare, este important să înțelegem cum se manifestă această hiporeactivitate în contextul autismului. Iată cele mai întâlnite tipuri de comportament:
Echilibru și coordonare deficitare: copiii cu autism care prezintă hiporeactivitate proprioceptivă au dificultăți în menținerea echilibrului și în coordonarea mișcărilor. Aceștia par mai puțin dornici să participe la activități fizice și au dificultăți în efectuarea mișcărilor motorii fine sau grosiere (ale degetelor sau ale grupelor mari de mușchi). Copilul cu autism are un tonus muscular scăzut, o constituție astenică, fără vlagă: dacă simte un punct de sprijin, se lasă cu toată greutatea pe el.
Comportamente repetitive
Hiporeactivitatea proprioceptivă duce la căutarea constantă a stimulilor proprioceptivi. Acești copii cu autism dezvoltă comportamente repetitive, cum ar fi mișcări ritmice sau învârtirea obiectelor, pentru a compensa lipsa unui feedback senzorial. Aceste comportamente stimulează sistemul proprioceptiv.
Sensibilitate la texturi
Pe lângă hiporeactivitate, unii copii cu autism pot prezenta și sensibilitate crescută la texturi. De exemplu, refuză să poarte anumite haine din cauza texturii acestora, sau evită să atingă anumite obiecte. Acest comportament este legat de o dificultate în procesarea și interpretarea corectă a feedbackului tactil și proprioceptiv.
Comunicare deficitară
Hiporeactivitatea proprioceptivă afectează și abilitățile de comunicare și socializare. Astfel, copiii cu autism au dificultăți în dezvoltarea limbajului și în interpretarea semnalelor non-verbale ale celorlalți deoarece aceștia nu răspund în mod adecvat la anumite senzații și mișcări ale propriului corp.
În cazul acestor copii cu autism ce manifestă hiporeactivitate proprioceptivă, abordarea terapeutică include terapia ocupațională. Terapeuții dezvoltă abilitățile senzoriale și motorii ale copiilor și îi ajută să înțeleagă și să răspundă mai bine la stimuli proprioceptivi. Tratamentul hiporeactivității proprioceptive include o serie de exerciții de echilibru și coordonare, precum și utilizarea unor dispozitive de suport, cum sunt ortezele (aparat ortopedic care se fixează pe latura afectată a corpului).
Intervenția terapeutică include activități ce implică musculatura și articulațiile, dar și presiunea și greutatea. Activitățile trebuie adaptate în funcție de potențialul copilului, astfel încât să nu se frustreze că e prea greu (scurte ca timp, număr de repetări, grad de dificultate). Totodată, este nevoie să identificăm motivația intrinsecă a copilului, deci nu folosim motivații precum dulciuri, acces la telefon, etc. De asemenea, adăugarea de presiune prin veste cu compresie, activități de aplicare a presiunii, compresie de articulații, toate acestea ajută la integrarea informațiilor proprioceptive.
În
concluzie, hiporeactivitatea proprioceptivă este o condiție fizică dificilă, un
impact semnificativ asupra comportamentului și dezvoltării copiilor cu autism.
Însă, cu ajutorul terapiei, mulți copii cu autism pot să-și îmbunătățească
funcția proprioceptivă și să aibă o viață echilibrată.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.