Tu știi tot despre cezariană? Iată cum te poți recupera și care sunt pașii!

Cezariana înseamnă naşterea printr-o procedură chirurgicală care implică tăierea şi deschiderea straturilor care acoperă uterul şi extragerea fătului. Cele mai frecvente indicaţii pentru operaţia de cezariană sunt anomaliile de ritm cardiac ale fătului, o infecţie intrauterină, lipsa progresiei normale a travaliului, hemoragii cauzate de separarea prematură a placentei sau placenta praevia, riscul de rupere sau ruptura cicatricei după o cezariană anterioară, şi bolile fetale detectate, cum ar fi defecte cardiace.

Indicaţiile pentru cezariană

Decizia de a naşte prin cezariană poate interveni în timpul travaliului, dar, de asemenea, poate să fie planificată cu mult timp înainte. Vezi mai jos care sunt indicaţiile pentru operaţia de cezariană.

• Placenta previa. Asta înseamnă că placenta este situată chiar la gura cervixului. Dacă placenta este eliminată prima, înaintea copilului, acesta nu va avea acces la oxigen. În plus, este foarte puţin probabil că mama va putea tolera pierderea de sânge care ar rezulta.
• Poziţia incorectă a copilului – atunci când copilul coboară cu o altă parte a corpului decât cu capul, de exemplu cu picioarele sau cu fundul înainte. Majoritatea acestor copii se nasc prin cezariană, mai ales din cauza complicaţiilor severe care pot apărea la naşterea pe cale vaginală.
• Sarcina multiplă. Aproximativ jumătate din femeile care au gemeni nasc prin cezariană. Gemenii se pot naşte pe cale vaginală, în funcţie de poziţie, de greutatea estimată şi vârsta gestaţională. Tripleţii şi alţi multipli sunt însă altă poveste. Studiile arată că peste 90% din tripleţi se nasc prin cezariană.
• Disparitate maternă, adică situaţia în care copilul este prea mare, iar pelvisul mamei îngust. Unii copii au dimensiuni prea mari pentru a se putea naşte pe cale vaginală în condiţii de siguranţă. Dimensiunea copilului capătă o importanţă deosebită mai ales dacă dvs. aveţi un bazin anormal de mic, care poate împiedica trecerea capului copilului. Dacă în timpul sarcinii aţi făcut diabet gestational, copilul poate câstiga excesiv în greutate înainte de naştere – o situaţie care se numeşte macrosomie.
• Dacă aţi mai născut prin cezariană, probabil va trebui să naşteţi în acelaşi mod. Însă nu este întotdeauna aşa.
• O problemă gravă de sănătate. Anumite afecţiuni sunt indicaţii clare de cezariană, de exemplu: diabetul, boli de inimă sau de plămâni, boli retiniene, probleme cu circulaţia sângelui, hipertensiune arterială, anumite infecţii, cum este herpesul genital.

Adeseori aceste boli pot duce la decizia unei naşteri premature înainte de termen.

Paşii operaţiei de cezariană

Aveţi o naştere programată prin cezariană? Dacă vă îngrijorează această intervenţie, ar trebui să înţelegeţi mai întâi conceptele şi termenii asociaţi cu operaţia de cezariană.

Anestezist – medicul care se ocupă cu anestezia (ameliorarea durerii în timpul operaţiei). În dimineaţa operaţiei, medicul anestezist îi va explica pacientei procesele şi efectele anesteziei.

Puteţi pune întrebări şi să cereţi clarificări cu privire la tipul de anestezie, modul său de acţiune, efecte secundare etc. Anestezistul este prezent pe toată durata operaţiunii: efectuează în primul rând un anestezic local, iar apoi monitorizează permanent starea pacientei, având grijă de siguranţa ei.

Sondă urinară – instrument urologic (un balon de latex care se termină cu un tub), utilizat pentru a scurge urina din vezica urinară în situaţiile în care drenajul natural este împiedicat. Se pune întotdeauna înainte de intervenţia chirurgicală şi se elimină la câteva ore după operaţie.

Incizia abdominală

O dată ce aţi fost poziţionată pe masa chirurgicală, abdomenul dvs. este curat şi sunteţi anesteziată, chirurgul va face prima incizie. Aceasta va fi o incizie abdominală , făcută prin peretele abdominal. Incizia va avea probabil o lungime de 15 cm şi va trece prin piele, grăsime şi muşchi, ajungând la membrana care căptuşeşte cavitatea dvs. abdominală, numită peritoneu. Vasele de sânge care sângerează vor fi coagulate cu un electrocauter. Localizarea inciziei abdominale depinde de câţiva factori, precum: urgenţa operaţiei, dacă aţi mai avut sau nu cicatrice abdominală. Dimensiunea copilului sau poziţia placentei vor fi şi ele luate în considerare.

Incizia preferată este transversală, urmărind curba imaginară a chiloţilor, de-a lungul părţii inferioare a abdomenului. Ea se vindecă bine şi nu determină dureri mari postoperatorii. De asemenea, este preferată şi din motive estetice şi oferă chirurgului vizibilitate bună asupra porţiunii inferioare a uterului.

Totuşi, cea mai bună opţiune este uneori o incizie verticală joasă, care se întinde imediat de sub ombilic până deasupra osului pubian. Această incizie permite accesul mai rapid la porţiunea inferioară a uterului, dând chirurgului posibilitatea extragerii mai rapide a copilului. Uneori, timpul este cel mai important factor. Şi secundele contează. Inciziile verticale joase determină o pierdere mai mică de sânge şi permit extinderea lor în jurul ombilicului, în cazul în care devine necesar.

Odată ce incizia abdominală este completă, chirurgul poate deplasa vezica urinară de desupra porţiunii inferioare a uterului şi poate face a doua incizie în peretele uterului. Incizia uterină este de obicei mai mică decât cea a peretelui abdominal.

La fel ca în cazul inciziei abdominale, localizarea inciziei uterine va depinde de câţiva factori, precum urgenţa cezarienei, dimensiunile copilului şi poziţia lui sau a placentei în interiorul uterului.

Incizia transversală joasă, făcută orizontal de-a lungul porţiunii inferioare a uterului, este cea mai frecventă, utilizată în peste 90% din cezariene. Oferă o intrare bună în uter, determină sângerare mai mică decât cele poziţionate mai sus în uter şi are risc mai mic de lezare a vezicii urinare. De asemenea, formează o cicatrice puternică, având risc mic de ruptură în timpul travaliilor ulterioare. Astfel permite opţiunea naşterii pe cale vaginală după cezariană pentru următoarea sarcină.

Naşterea

Odată uterul deschis, medicul poate deschide sacul amniotic pentru ca bebeluşul să îşi facă apariţia. Dacă sunteţi trează, veţi simţi probabil o senzaţie de tracţiune, împingere sau presiune atunci când copilul este tras afară din uter. Acest lucru se întâmplă deoarece medicul încearcă să păstreze incizia uterină cât mai mică. Nu ar trebui să simţiţi nicio durere. După extragerea copilului, chirurgul clampează cordonul ombilical şi lasă copilul în grija neonatologului. Acesta se va asigura de permeabilitatea nasului şi gurii copilului, care pot fi astupate de lichide, şi de faptul că bebeluşul respiră bine. Tot acum se face şi primul scor Apgar, adică o primă evaluare a culorii copilului, pulsului, refelxelor, tonusului muscular şi respiraţiilor în primul minut după naştere. În doar câteva minute, veţi putea să vă priviţi pentru prima dată copilul. Deşi o cezariană durează 50-60 de minute, copilul se va naşte în primele 5-10 minute ale operaţiei.

Extragerea placentei şi închiderea inciziei

După extragerea copilului, medicul desprinde placenta şi o extrage din uter. Apoi începe să sutureze incizia, strat cu strat. Întrucât veţi fi somnoroasă, acest moment va trece repede. Firele chirurgicale cu care se cos organele interne şi ţesuturile se dizolvă singure şi nu este nevoie să fie scoase. Pentru incizia pielii, medicul ginecolog va utiliza fire chirurgicale. În timpul acestei operaţiuni puteţi simţi mişcare, dar nu durere.

Recuperarea după cezariană

Primele ore după o cezariană sunt de obicei mult mai dificile decât după naşterea pe cale vaginală, pentru că în plus faţă de durerea provocată de rana de la burtă, sunt efectele anesteziei. După anestezia generală pot apărea ameţeli, greaţă şi vărsături. La rândul său, după anestezia spinală, care este folosită ca standard în cazurile de cezariană, pot apărea dureri de cap. Mai jos găsiţi câteva recomandări pentru recuperarea după cezariană:

• Dacă aţi avut anestezie spinală, încercaţi să nu ridicaţi capul după operaţie pentru 2-3 ore. În acest fel preveniţi durerile de cap postoperatorii.
• După anestezia generală, s-ar putea să simţiţi gura uscată, gâtul şi plămânii inflamaţi, ceea ce o să vă provoace tuse. Atunci când tuşiţi, veţi simţi mai puţină durere dacă staţi jos, va aplecaţi înainte şi presaţi o pernă pe abdomen.
• Încercaţi să va daţi jos din pat cât mai curând posibil, chiar şi după 8 ore, în cazul în care medicul dumneavoastră va permite acest lucru. Este foarte important deoarece mişcarea previne formarea de cheaguri de sânge, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi funcţionarea vezicii urinare şi a intestinului.
• Prima ridicare din pat se va face foarte încet. Mai întâi lăsaţi picioarele pe podea şi apoi încercaţi să va ridicaţi în picioare, cu ajutorul soţului sau al asistentei. La început, în mod instinctiv veţi merge aplecată în faţă, dar încercaţi să nu faceţi asta. Contrar aparenţelor, va fi mult mai confortabil dacă mergi în poziţie verticală. Durerea provocată de rană va fi cu siguranţă enervantă, aşa că nu ezitaţi să întrebaţi personalul spitalului despre analgezice.
• Dacă aţi avut anestezie epidurală, la câteva ore după operaţie, veţi obţine o doză mică de medicament împotriva durerii printr-un cateter, care este încă prins în spatele dvs.
• Dar dacă aţi fost operată sub anestezie generală, trebuie să obţineţi un medicament prin picurare sau injectare.
• După ce vă ridicaţi din pat puteţi să va faceţi şi un duş, dar aveţi grijă să nu udaţi pansamentul de pe rană. Ar fi bine ca la prima baie să vă ajute cineva. Apoi, după îndepărtarea pansamentului (de obicei acest lucru se face în ziua plecării din maternitate) va puteţi spăla cu grijă cu apă şi o cantitate mică de gel de duş, preferabil hipoalergenic.După duş, uscaţi rana prin tamponare uşoară cu un prosop de hârtie.
• Purtaţi lenjerie intimă din bumbac respirabil, care nu irită rana.
• Evită efortul: nu te împovăra, nu urca pe scări, nu ridica obiecte cu o greutate mai mare decât cea a copilului şi situate mai jos de burtă.
• Încearcă să fii independentă, nu sta tot timpul întinsă în pat. Dacă te mişti, o să revii mai repede la o formă mai bună.
• Când alăptezi, poziţionează copilul în aşa fel încât să nu se sprijine pe rana postoperatorie.

Tatiana Tuță

O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.