ADHD reprezintă o tulburare comportamentală care afectează în special copiii și are o frecvenţă tot mai mare în rândul acestora.
Diagnosticul poate fi pus doar după o perioadă de observare atentă a copilului, simultan cu obținerea unor informații din istoria de viață a acestuia.
Simptomele privind neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea apar înainte de vârsta de șapte ani și provoacă o disfuncționalitate acasă, la grădiniță sau la școală.
S-a demonstrat în nenumărate studii că micuții care suferă de ADHD au sute de gene afectate în comparație cu cei sănătoși.
În etiologia tulburărilor hiperkinetice sunt incriminați factori neurochimici și neurobiologici (modificarea metabolismului și a concentrației de dopamină, noradrenalină), factori genetici (grad de transmitere ereditar), factori dobândiți (toxemia gravidei, suferință la naștere, encefalite, traumatisme craniene), factori sociali (familii dezorganizate, conflicte familiale).
Se disting trei tipuri de copii cu sindromul ADHD
- Tipul predominant hiperactiv-impulsiv (nu manifestă tulburări semnificative de atenție);
- Tipul predominant neatent (nu are comportament tipic hiperactiv – impulsiv);
- Tipul combinat (prezintă simptome de neatenție și de hiperactivitate – impulsivitate).
Simptomele copiilor cu ADHD pot include următoarele:
- sunt neastâmpărați, nu-și găsesc locul pe scaun, aleargă și se cațără peste tot;
- manipulează obiectele din jur, bat cu degetele sau cu creionul în masă;
- manifestă dificultăți în efectuarea unor sarcini, sunt ușor distrași de stimuli irelevanți;
- uneori sunt impulsivi atât verbal, cât și în gesturi;
- nu au răbdare să-și aștepte rândul într-o situație sau joc de grup;
- vorbesc fără să fie întrebați în timpul orelor de școală;
- întrerup adulții când vorbesc;
- nu pot urmări instrucțiuni sau să își facă temele (le uită acasă sau sunt pline de greșeli);
- vorbesc excesiv de mult, indiferent de cadrul social;
- se plictisesc foarte repede dacă nu sunt angrenați în activități care le face plăcere și trec de la o activitate la alta (copiii hiperactivi pot privi timp îndelungat la televizor sau se pot juca pe computer, aceste activități nefiind relevante în evaluarea calității atenției copiilor);
- evită activitățile mentale care necesită efort susținut.
Diagnostic ADHD
Diagnosticarea sindromului ADHD se face printr-o evaluare pluridisciplinară de specialiști în domeniu: medici psihiatri, psihologi, pediatri specializați pe probleme de comportament de dezvoltare și neurologi.
Intervenția terapeutică:
Obiective:
- dezvoltarea abilităților de organizare și planificare;
- menținerea sub control a simptomelor dominante (tulburarea de atenție, hiperkinetismul și impulsivitatea);
- managementul furiei;
- integrarea copilului în mediul social.
Terapia individualizată:
- instruirea părinților și intervenții ale familiei prin program stabilit cu rigurozitate, alternarea activităților de învățare cu cele de relaxare, notarea sarcinilor, temelor și a responsabilităților;
- sprijinul și intervenția în mediul școlar;
- gestionarea comportamentului și îmbunătățirea comportamentelor specifice vârstei, interacțiunea cu copiii de aceeași vârstă (dobândirea unor abilități sociale);
- terapie comportamentală care vizează însușirea de noi strategii comportamentale prin care copilul învață să-și controleze reacțiile;
- psihoterapia.
Tratament medicamentos
Prin folosirea medicamentelor și dozelor necesare pentru specificul fiecărui copil, simptomele scad în intensitate, contribuind la creșterea atenției, la controlul și la motivația pentru randament.
Sfaturi pentru părinți
- stabilirea unor programe și rutine esențiale pentru copil;
- învățarea modului de apreciere, lăudați comportamentele adecvate și ignorați comportamentele negative moderate;
- folosirea unui mod adecvat de formulare a solicitărilor (vorbiți copilului explicit, lăsându-l să repete ce a înțeles);
- pregătirea din timp a copilului pentru situațiile în care merge sau desfășoară o activitate în spații publice;
- „Time out” pentru întărirea pozitivă (folosirea acestei tehnici ca o consecință pentru comportamente neadecvate): buline, jetoane (albe și negre pentru recompense pozitive și negative);
- nu criticați comportamentele negative, criticile constante asupra copilului pot duce la creșterea involuntară a comportamentului negativ din cauza că doar prin acest aspect i se acordă atenția necesară;
- ajutăţi copilul să găsească un domeniu care să îl intereseze, un sport sau hobby;
- oferiți copilului multă dragoste: „Copilul care are nevoie cel mai mult de dragoste, o va cere întotdeauna în cel mai respingător mod.” (Martin L. Kutscher, M.D).
Luminiţa Preduca – Psiholog Specialist – Psihologie Clinică
www.infantkinetoclinic.ro
Str. Vulturilor 93A, sector 3, București
CEO la grupul Creative Art.
Îl recomandă experiența de Art Director și Publisher al revistelor Căminul, Bucătăria pentru toți, Bebelu, Industry Insights, și suplimentului ziarului România liberă.