Tuse convulsivă

Riscul de pneumonie este din ce în ce mai mare atunci când copilul se confruntă cu simptomele de tuse convulsivă. Fiind cunoscută și sub numele de tuse măgărească, aceasta este o formă de tuse extrem de supărătoare, atât pentru copii, cât și pentru părinți, putând conduce la creșterea complicațiilor acestei afecțiuni.

tuse convulsivaFiind o formă virală, infecția va fi transmisa destul de ușor de la anumite persoane deja infectate sau prin intermediul unor obiecte contaminate, lucru care se poate face fie prin atingere, fie prin contactul cu anumite secreții. Odată ce boala a fost transmisă, de obicei toamna și mai ales la copiii nevaccinați, infecția va produce anumite leziuni la nivelul căilor respiratorii. De aceea, medicii ne spun să nu ne lăsăm copiii cu o persoană bolnavă sau cu care avem suspiciuni că ar avea o astfel de afecțiune. De asemenea, se recomandă să ținem copiii la distanță față de persoanele care tușesc, de minim 1 metru.

Orice episod de tuse convulsivă seamănă cu o răceală obișnuită. Congestia nazală, strănutul, febra ușoară, stare de rău alterată, lipsa poftei de mâncare, guturai, dureri în gât, dar și ochii roșii sunt primele semne ale bolii, lucru ce oferă o stare de confuzie, fiind simptome asemănătoare răcelii sau gripei. Pe măsură ce timpul trece, tusea se va instala și va începe din ce în ce mai mult să supere copilul, fiind uscată și sufocantă. Durata unui acces este de circa 2 minute și apare de obicei în timpul nopții. Specific episoadelor de tuse convulsivă stau și episoadele de vărsături, zgomote șuierătoare, dar și cianoză. Copiii mici se pot confrunta des cu astfel de perioade, ce devin mult mai supărătoare în timpul nopții, Astfel, în primele 14 zile de la îmbolnăvire, stările de tuse devin din ce în ce mai numeroase, uneori până la 40 de atacuri pe parcursul unei zile. Ulterior, tusea începe să se diminueze și chiar să scadă în intensitate, până la dispariție. Între episoadele de tuse convulsivă nu apar alte manifestări. Desigur, nefiind un lucru întocmai plăcut, copilul nu se va simți mai deloc confortabil. Prin vaccinare nu se previne cu desăvârșire tusea convulsivă, ci copilul va putea face o formă mai ușoară a bolii.

Diagnostic și tratament

Pentru a putea administra un tratament corect este nevoie de îndeplinirea unor investigații de specialitate. Exudatul faringian ori nazal, frotiul faringian şi nazal, culturile de spută, dar și hemoleucograma și proteina C reactivă vor concluziona dacă copilul se confruntă sau nu cu tuse convulsivă. În această situație, dar și prin urmărirea simptomatologiei clinice a pacientului, medicul va putea prescrie administrarea unui tratament corect care să facă să înceteze aceste stări într-o perioadă mult mai scurtă.

Antitermicele, antitusivele, dar și administrarea unor tratamente cu antibiotic sunt absolut necesare pentru a ține situația sub control. În cazul în care copilul este mai mic de trei luni, atunci acesta va trebui internat, sugarul neputând face față unor astfel de episoade de tuse, fiind nevoie de supraveghere medicală. Din categoria antibioticelor care tratează tusea convulsivă fac parte eritromicina, claritromicina, azitromicina.

Indiferent de decizia medicală, pentru ca infecția să nu se mai transmită este indicat ca pacientul să se izoleze circa 10-14 zile, iar locuința să fie bine aerisită și dezinfectată. Pacientul bolnav devine contagios circa 2 săptămâni sau chiar mai mult, în cazul în care nu i s-au administrat antibiotice. Atunci când ii sunt administrate antibiotice, boala încetează să mai fie contagioasă chiar și după primele 5 zile de la prima administrare.

Vaccinarea

Vaccinul are rol de prevenție, astfel copilul va face o formă mult mai ușoară a bolii. La 2 luni, 4, 6 luni, 1 an și ulterior la 4 ani, medicul va recomanda administrarea vaccinului prevăzut în schema națională de vaccinare. Vaccinul se numește Diftero-Tetano-Pertussis (DTP). În cazul în care părintele consideră de cuviință că nu este necesar să îl efectueze, atunci riscul va fi mult mai mare. Vaccinul are rolul de a eradica pertussisul Bordetella pertussis.

Pentru a ne feri de îmbolnăvire, medicii recomandă administrarea unor doze de rapel la un interval de maxim 10 ani. Îmbolnăvirea poate să apară chiar și prin vaccinare, însă copiii se vor recupera complet și mult mai ușor decât copiii care nu au fost vaccinați.

Reacții nedorite

Ca orice formă de îmbolnăvire, până și prin tuse convulsivă copilul va fi supus unor riscuri în cazul în care nu este depistat la timp sau atunci când boala este mult prea puternică. Pneumonie de origine bacteriană, emfizem subcutanat, hemoragiile pulmonare, bronhopneumonia, convulsiile, surditate, scăderea în greutate sunt câteva dintre cele mai grave reacții nedorite.

De aceea, pentru prevenție, dar și pentru stabilirea unui tratament corect este bine să discutați cu medicul specialist, care vă va prescrie un tratament adecvat, dar și cea mai sigură variantă de însănătoșire.


Lasă un Comentariu...

*