Elena Burlănescu, trainer senior și fondator Podul lui Sfredeluș
Mi-am propus de multă vreme să scriu despre drepturile copilului sau să aduc în față ceea ce foarte bine au scris specialiștii despre acest subiect. Din postura de mamă a doi 2 copii, foarte doriți și primiți în familia noastră cu multă dragoste și apreciere, din postura de copil al părinților mei, dar și ca observator a sute, dacă nu mii, de copii până acum, în Podul lui Sfredeluș, în experiența mea profesională de om apropiat nevoilor copiilor în ultimii 8 ani, am remarcat că părinții își doresc cu ardoare să fie „părinți buni”. Cu toate acestea, există momente în care părinții se confruntă cu incertitudini și nu știu cum să reacționeze, în special în situațiile care nu sunt marcate de bucuria reușitelor copiilor lor, reușite care pot îmbrăca cele mai variate forme.
Adevărul este că trăim într-o lume plină de provocări și presiuni, în care fiecare vrea să învețe copiii ceva, sau mai degrabă altceva. Copiii sunt văzuți adesea ca un pahar care e important să fie umplut. Și acolo se toarnă: cunoștințe, reguli, recompense, pedepse, experiențe fel de fel… într-un inventar al acestora ar merita însă să ne punem foarte des întrebarea și poate că nu ar strica să le adresăm această întrebare și copiilor noștri: este o nevoie a copilului, o dorință a lui sau este ceea ce noi ne dorim pentru ei?
Care sunt simptomele unor provocări în relația părinte-copil, ce pot apărea în cazul unui copil care nu se simte dorit?
Adesea, aceștia caută confirmarea sau iubirea în alte locuri, dacă nu o primesc acasă. Iar acest comportament poate lua forme diferite, poate evolua în direcții riscante și în afara zonei de echilibru, cum ar fi: relații sexuale premature, implicarea în relații cu diverși parteneri sau în relații amoroase interzise, în zona adulterului sau de altă natură. Copilul, în căutarea acelei afecțiuni atât de necesare și de importante, începe practic să exploreze aceste aspecte ale vieții în mod nepotrivit. Poate fi antrenat adesea în anturaje nepotrivite, poate căuta atenția celorlalți printr-un dramatism adesea impresionant pentru privitori, dar și prin gesturi necugetate, adicții, tentative de suicid sau promiscuitate. Și plaja de astfel de variante poate fi mult ramificată.
În plus, copiii care nu simt că sunt iubiți pentru cine sunt ei cu adevărat caută succesul cu orice preț pentru a obține recunoaștere, validare și atenție. Uneori și noi le transmitem indirect acest lucru înscriindu-i la o mulțime de activități. Ce facem astfel? Le transmitem indirect ideea că nu sunt suficient de buni, că au de învățat mereu câte ceva pentru că le lipsește ceva, o calificare, o abilitate, o cunoștință. Expunerea la diverși stimuli este importantă, varietatea asemenea… dar în dozele potrivite. Ocuparea timpului copilului și aglomerarea acestuia cu mai mult de două activități de învățare în săptămână, una de mișcare și alta de natură cognitivă, de exemplu, până la vârsta de 12 ani sau chiar mai sus, poate fi prea mult… În supra-stimulare, copiii reacționează adesea în moduri considerate a fi nepotrivite. Această goană excesivă înspre atingerea succesului duce la acumulare de stres, anxietate și chiar la sacrificarea altor aspecte importante ale vieții, cum ar fi relațiile personale sau sănătatea mintală. Burnoutul este o stare în care adesea ajung cu ușurință acești copii sau adulți, care perpetuează inconștient un astfel de tipar.
Copiii aceștia se confruntă cu probleme legate de stima de sine sau de relațiile interpersonale și este important să căutăm sprijinul unui psihoterapeut, specializat în lucrul cu copiii și/ sau familiile cu copii. Terapia și consilierea pot oferi un cadru în care copilul poate explora și înțelege mai bine propriile sale emoții și comportamente și pot sprijini la armonizarea unor dinamici foarte interesante în interiorul familiilor. Este ok să solicitați sprijin specializat.
Cum facem însă să le subliniem copiilor că iubirea și aprecierea noastră le vine din partea din partea noastră fără niciun fel de condiții, într-o eră în care copiii sunt monitorizați și constant evaluați peste tot?
Fiecare copil are dreptul la un mediu sigur și iubitor pentru a crește și a se dezvolta armonios. Aici sunt niște concepte foarte interesant de dezbătut și de desfăcut în cuvinte simțite. Nu întâmplător am ales această sintagmă. Eu consider că au o putere foarte mare cuvintele și responsabil este să le alegem cu cea mai mare atenție. Copiii au nevoie de afecțiune și sprijin necondiționat. Un copil care nu se simte dorit sau iubit în mod autentic, important și valoros în sine pentru părintele său, dezvoltă anumite comportamente sau atitudini pentru a compensa această lipsă de afecțiune.
Cel mai important pas este chiar atât de simplu… să le spunem că sunt iubiți doar pentru simplul fapt că există, că sunt ființe valoroase în sine și că viața este cel mai prețios dar pe care toți l-am primit vreodată. Lipsa acestei certitudini poate conduce la consecințe serioase în dezvoltarea emoțională și socială a copilului și a oricui, de altfel. Viața este cel mai valoros dar și merită să fie ocrotită doar pentru că existăm, fără condiții sau așteptări.
Comunicarea deschisă și sinceră cu copiii în momente liniștite, în mașină sau înainte de culcare, este foarte importantă. Este foarte important să își exprime sentimentele și să simtă că poate face acest lucru într-un mediu în care se simt în siguranță. Să îi ascultăm cu atenție și să manifestăm interes pentru ceea ce copiii noștri au de spus este esențial. Sigur că personalizarea e cheia. Fiecare cunoaște cel mai bine care e momentul optim pentru așa ceva și cum ajunge în modul cel mai potrivit la copiii lui, dar e extrem de important să le subliniați și prin cuvinte că opiniile și sentimentele lor contează și să marcați aceste momente de confesiune sau conversație: „Povestește-mi, te rog. Acum ai toată atenția mea. Sunt aici doar pentru tine acum.” Și, dacă aveți mai mulți copii, cum e și cazul meu, și fix atunci vrea și celălalt copil să împărtășească ceva, același lucru poate fi comunicat acestuia: „Acum atenția mea este X și ceea ce el are de povestit/ comunicat. Imediat ce el va termina de povestit, voi putea să îți ofer și ție întreaga mea atenție. Pare a fi foarte important pentru tine ceea ce vrei să-mi spui.”
Gesturile mici sau încurajările construiesc încrederea. Construiți încredere prin păstrarea promisiunilor și prin menținerea consecvenței în reguli și limite și încurajați copiii să vină să vă spună atunci când au nevoie de altceva în afara limitelor stabilite. Evitați să îi mințiți sau să vă contraziceți frecvent. Și, de asemenea, adaug aici ceva important: evitați generarea contextelor care pot da naștere unor comportamente care să conducă la minciună. Copiii percep la fel de bine ca noi coerența și sinceritatea ca fiind aspecte cheie ale încrederii. Evitați să îi întrebați direct lucruri cu privire la diverse situații provocatoare, la care simțiți că răspunsurile lor sunt șanse mari să fie reprezentate de o minciună. Evitați să îi puneți în fața unei asemenea presiuni.
Încurajarea independenței și a luării de decizii se face prin oferirea de responsabilități adecvate vârstei și lăsarea lor în fața asumării consecințelor acțiunilor lor. E important însă să le arătăm încredere în abilitățile și capacitatea lor de a face alegeri, fără să îi punem în situații dificile. E un exercițiu adesea provocator, dar și eliberator. Obstacolele depășite sunt borne ale unui parcurs încrezător prin viață. Explorarea fără grijă cu privire la posibilitatea de a face greșeli în acest parcurs, dar cu certitudinea siguranței oferite de prezența părintelui este esențială.
Comunicarea este important să se întâmple cu empatie, respect și înțelegere reciprocă, cu atât mai mult în privința conflictelor. Modelați un comportament pozitiv în gestionarea conflictelor și evitați cu orice preț violența verbală sau fizică. Automatismele din propria experiență de viață timpurie pot fi înlocuite cu obiceiuri pozitive, iar noi, copiii noștri și relația dintre noi merităm cu prisosință un astfel de parcurs curajos spre spargerea acestor tipare vechi de comportament.
Cum arată timpul de calitate cu copiii? Sunt lucruri care se pot face și acasă sau e important să găsim mereu locații în exterior în care să ne oferim acest timp?
Spre finalul lunii iubirii, se împlinesc 8 ani de când aducem soarele în inimile celor care ne vizitează în Podul lui Sfredeluș. Podul este un spațiu sigur de creștere și socializare, un liant transgenerațional, un mediu care asigură realizarea facilă a unei tranziții necesare și prioritare a copilului între viața de familiei și mediul social în diverse programe și activități dedicate, pe care vă invit să le descoperiți. În acești ani, am oferit, în diverse forme, contextul unor oportunități de conectare părinte-copil să se manifeste. Ceea ce este important de menționat aici este că timpul acesta calitativ se poate oferi în realitate oriunde, chiar și acasă. Depinde… depinde de obiectivele familiei, depinde de nevoile copiilor și ale părinților, depinde de etapa de dezvoltare a copilului, depinde…
Despre timpul de calitate cu copiii am putea povesti lejer în multe articole dedicate și ar fi chiar util să o fac probabil. Voi menționa în acest articol doar că implicarea activă în viața copiilor demonstrează interes și sprijin. Cel mai important lucru pe care îl putem face uneori este doar să le ascultăm cu atenție preocupările sau bucuriile lor și să fim prezenți emoțional în momentele importante. Timpul de calitate cu copiii este despre ei și ce au ei nevoie să primească în relația cu noi. Rutina, asumarea unui comportament predictibil al părintelui în acest sens și sublinierea importanței petrecerii acestui timp cu ei (separat, dacă aveți mai mulți copii) sunt factori importanți la crearea unei conexiuni autentice.
Adesea mamele îmi spun că participarea la activitățile din Pod împreună cu copiii le ajută să planifice activități de familie pline de bucurie și că fără această planificare acordarea acestui timp special este amânată până la eliminarea acestuia din rutina zilnică, deși cercetările au evidențiat că 20 de minute ar fi suficiente pentru umplerea rezervorului de iubire, nu mai mult… Acestea sunt ancore de amintiri pozitive, ancore pentru o viață întreagă, contribuind la consolidarea legăturii dintre membrii familiei.
Iubirea necondiționată și aprecierea pentru copilul nostru sunt fundamentale în dezvoltarea sa sănătoasă. Este esențial să ne asigurăm că prichindeii noștri simt că sunt iubiți pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac sau pentru performanțele lor. Verbalizarea către ei acționează adesea și pentru noi, ca reamintire a echilibrului natural menit pentru relația noastră. Numai astfel, ei vor crește având încredere în sine și vor dezvolta relații sănătoase și echilibrate în viața lor.
Creștem împreună! Solicită mai multe detalii și înscrie-te împreună cu copilul acum la activitățile din Pod!
Facebook: Podul lui Sfredeluș – Povești de jucat și jocuri de povestit
Comunitate: Cafeneaua Părinților – comunitate online
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Bebelu și Mamă de profesie, dar și al site-ului Bebelu.ro.