Povestea unei nașteri prin cezariană! Află de la o mamă prin ce a trecut în sala de operație!

Nașterea prin cezariană este fără doar și poate o alternativă la nașterea naturală, mai ales atunci când te temi destul de tare de durere și crezi că nu poți depăși această etapă.

povestea unei nasteri prin cezarianaNumele meu este Ioana și am ales nașterea prin cezariană, din mai multe motive. Pe de o parte, îmi era foarte teamă că nu voi putea face față durerii. Pe de altă parte, aveam ceva probleme medicale care îmi aduceau temerea că nu voi putea duce la bun sfârșit nașterea pe cale naturală. Așa m-am decis să merg la medic și să discut cu acesta despre data în care aveam să îmi cunosc puișorul. Totul a fost stabilit în mai puțin de 5 minute, am aflat la ce să mă aștept atunci când trebuia să mă aflu în sala de operație, dar și după.

Așa se face că luni, la prima oră, mă aflam la spital. Un set complet de analize medicale au fost efectuate în mare grabă, cel mai probabil pentru a stabili starea de sănătate atât a mea, cât și a bebelușului meu. Am fost evaluată la internare de mai multe cadre medicale, mi s-au recoltat probe de sânge și astfel am fost declarată în cele din urmă „internată”. Totul a trecut fulgerător, am purtat o discuție cu medicul care mă supraveghea care mi-a adus numeroase încurajări că totul va fi bine, iar nașterea putea fi parcursă normal, fără niciun pericol.

În mai puțin de o oră de la internare eram strigată că trebuie să mă îndrept spre sala de operație. Totul se petrecea extrem de repede, totul trecea pe lângă mine cu o mare repeziciune, cadrele medicale îmi dădeau sfaturi, mă supravegheau, îmi montau branula, îmi evaluau din nou starea de sănătate, îmi luau tensiunea, așa încât părea, fără să îmi dau seama că ajung din brațele unora în brațele altora. Acum, când mă gândesc, cred că totul era premeditat, repeziciunea lor era probabil un demers util pentru ca eu să nu pot percepe frica de ceea ce va urma.

Am avut o discuție cu medicul anestezist care m-a întrebat ce fel de anestezie îmi doresc. Am apucat să îi spun că aș vrea să îmi văd bebelușul chiar atunci când vine pe lume și uite așa iarăși am primit asigurări că va fi perfect.

Am ajuns, iată, în sala de operație, îmbrăcată într-o cămașă de noapte de la spital, ce putea fi descheiată cu ușurință. Și uite că urma momentul în care aveam să dau piept cu teama anesteziei. Inima simțeam că îmi iese din piept, așa de frică îmi era. Am fost așezată pe un pat de spital, puțin înconvoiată, am simțit ceva rece pe tot spatele, așa încât aș fi fost umezită cu apă, iar mai apoi medicul mi-a spus că totul a trecut cu bine. Într-un cuvânt, anestezia fusese efectuată, lucru pe care l-am constatat mai apoi întrucât nu-mi mai simțeam deloc picioarele, parcă nu mai făceau deloc parte din corpul meu. În continuare, depindeam de cei ce mă înconjurau. Am fost așezată pe patul în care aveam să fiu operată…nu pot să uit imaginea în care picioarele mele erau așezate de cadrele medicale….

În fața mea a fost așezat un paravan, eram trează, vorbeam, ba chiar mai mult, mă cam plictiseam. Dintr-o dată, medicul a trecut la „acțiune”. Nu am simțit nimic, nu mă durea nimic. Știam doar că mai am puțin și îmi voi cunoaște bebelușul. Așa a fost! Totul a durat câteva minute, probabil 7-8 minute și bebelușul meu a fost scos afară din pântecul meu. Am auzit un scâncet, pesemne nu prea i-a plăcut trecerea în mediul extrauterin, în care trebuia să respire, trebuia să se încălzească. L-au luat în „primire” medicii, l-au curățat, l-au aranjat și l-au înfășat rapid. Iar mai apoi, ne-am întâlnit, ne-am cunoscut câteva minute. Mi-aduc aminte că s-a strâmbat, că a scos limba la mine. Era un bebeluș atât de frumos. Era fetiță! Iar mai apoi, a plecat…în sala de bebeluși, pentru a primi în continuare îngrijiri de specialitate și pentru a se odihni, după o călătorie atât de lungă. Am aflat că primise nota 10, că era o fetiță sănătoasă, fără probleme.

Dar operația nu se încheiase. Urma sutura plăgilor făcute. Am crezut că totul va trece mai ușor, dar nu, a fost de durată. Cred că am mai rămas în sala de operație circa o oră, o oră în care am vorbit cu medicii, cu asistentele, în care m-am gândit la bebelușul meu. Și din nou, nu mă durea nimic.

În cele din urmă totul s-a încheiat. Așa am ajuns în sala de terapie intensivă, unde am stat sub supraveghere 24 de ore. Nici aici nu a fost greu…timpul a trecut repede. Abia așteptam ca a doua zi să îmi văd fetița.

După ceva ore de așteptări, în final ne întâlneam. Am mers la sala de nou-născuți și am văzut-o. Era cea mai frumoasă din lume, era micuța mea, exact așa cum mi-o imaginam. Am alăptat-o, am ținut-o în brațe și nu mai îmi venea să mă despart de ea, de puiul meu atât de mic.

În final a fost bine, totul a trecut repede, iar după trei zile am ajuns acasă.


10 Responses to “Povestea unei nașteri prin cezariană! Află de la o mamă prin ce a trecut în sala de operație!”

Read below or add a comment...

  1. diajurj says:

    De-ar fi asa usor cum relateaza mamica aceasta!….nu a pomenit nimic de senzatia de smulgere si golire pe care o simti pe masa de operatie…sau de durerea crunta de dupa,de cutitele ce parca iti taie burta la multe ore dupa operatie…

    • Mada says:

      Senzatia da e ciudata de golire dar nu atat in cat sa te afecteze in vr-un sens. Iar durerea de dupa nu e urata daca iti dau calmante potrivite. Eu am nascut tot prin cezariana si a fost totul ok. Ffff bime dupa, m-am ridicat in picioare ff repede in mai putin de 24 de ore. Am nascut la Regina Maria, un spital super cu angajati de nota 10. Doctora ce ma operat e de la Sp.Cantacuzimo, o doctora fff buna ce colaboreaza cu acest spital. Deci in concluzie daca ai doctor buna so asistenta buna durere nu exista. Sincer nu m-a durut burta in cele 3 zile pt ca imi dadeau la intervale pe care doctora l-e stabilise medicamente prin perfuzie si cu seringa prin cateter. Iar dupa cele 3 zile de spitalizare acasa luam la nevoie ketonal. Dar sincer ffff rar. E ok nasterea cezariana.

    • Lucia says:

      Asa este. Durerile de dupa sunt ggroaznice si starea de ameteala si durerile de cap. Nu mai zic de posibilele complicatii. Dar da , depinde de organismul fiecareia

    • Andreea says:

      Adevarat, sunt dureri cumplite dupa operatie.
      In timpul operatiei sub anestezie partiala durerea nu se simte, insa tactil, se simte tot absolut tot…nasterea este grea indiferent ca este pe cale naturala sau cezatiana! Imi amintesc niste dureri sfasietoare, cimplite…dar au trecut

  2. O says:

    Cam asa e intr-adevar…daca ne aducem aminte doar momentele usoare si placute. Insa cred ca pentru viitoarele mamici care trebuie/ opteaza pentru nasterea prin cezariana ar fi de folos sa stie ca prima zi la terapie intensiva e mai usoara fiindca calmantele sunt puternice…inca nu te dezmeticesti bine din tot ce s-a intamplat…esti sub vraja de a atinge si a tine in brate minunea din burtica…insa de a 2-a zi treaba nu mai e asa roz. Cand trebuie sa te dai jos din pat…simti taietura de iti vine sa musti din pat…te simti obosita…uneori poti ameti…A te da jos din pat, a te pune in pat…a te misca sa gasesti pozitia potrivita pt a alapta…a functiona digestia cum trebuie…toate astea sunt destul de dureroase si tare extenuante… oricat de bine esti ingrijita de doctori si asistente. Cred ca nu prea se uita…chiar daca efortul merita din plin…si e putin spus asta. Sunt persoane care nasc natural si se chinuie destul de tare, dar apoi se recupeareaza extrem de repede…in ziua cand au nascut merg foarte bine pe picioarele lor…ca nu degeaba e „natural”…si sunt persoane care ajutate de doctori, moase…nici nu se chinuie foarte mult. Avantaje si dezavantaje…cu siguranta tine si de la femeie la femeie…ba chiar de la nastere la o alta nastere.
    Oricum ar fi…nastere usoara tuturor viitoarelor mamici…si curaj pt a aduce pitici sanatosi pe lume!

  3. Alexandra says:

    La mine chiar a fost la fel de simplu ca la mamica ce isi spune povestea. Nu a fost nici o durere insuportabila nici dupa efectul anesteziei si mi-am revenit foarte repede

  4. Adriana says:

    La fel a fost și la mine nu a fost dureros după masa m-a operat și dimineață am fost la băiețelul meu iar a 2a zi am fost împreună

  5. Vasile Alina says:

    Eu am 31de sapt acum și tot prin cezariană nasc si eu din cauza ochilor,imi este frică dar d-zeu e sus,incerc să mă consolez singura,vad atunci ce o să fac

  6. Lia says:

    Totul a decurs minunat cu cezariană. De-ar fi sa nasc in secunda următoare as alege tot cezariană. Eu am născut acum 4luni si pana in ultima săptămână de sarcină am vrut sa nasc natural. Ma bucur ca nu am făcut-o. Nu am avut si nu am nici o durere sau sechelă in urma cezarianei, chiar si alaptez exclusiv la san. Multumesc doctorului care m-a urmărit pe tot parcursul sarcinii.

  7. Diana Iepure says:

    Maine se implineste 1 luna de cand micuta mea a venit pe lume, prin cezariana. A doua cezariana..dupa 9 ani..Nu e usor, dar cand povestesti dupa mai mult timp asa pare, pentru ca uitam durerile prin care trecem atunci cand ne strangem puiul in brate.Durerile au fost suportabile, intrucat mi s-au administrat foarte multe calmante in cele 2 zile cat am stat la terapie intensiva. Burta ma durea doar daca ma miscam. Am avut in schimb o senzatie de foame cum parca nu am avut in viata mea, chiar si pe masa de operatie. Imi doream atat de mult sa mananc ceva, incat atunci cand mi-au dat un colt de paine (in seara celei de a doua zi dupa operatie), cu atata pofta l-am mancat, de parca era cea mai mare delicatesa :-).Cel mai greu si dureros mi s-a parut atunci cand a trebuit sa ma ridic pt prima data din pat, dupa operatie. Simteam ca mi se imprastie intestinele pe jos si abia mai respiram. Dupa cateva ture de salon, insa era din ce in ce mai bine. Si iar era greu cand trebuia sa ma ridic din pat, a trebuit sa imi gasesc o pozitie mai comoda pt mine. Dar nu mai rezistam sa mai stau acolo in pat nemiscata, imi doream enorm sa ma ridic, sa merg, sa imi revin rapid, ca sa pot urca in salon la fetita si sa plecam cat mai repede acasa. Si din zi in zi durerile se diminuau, iar dupa ce au fost trase si atele, in ziua a 7 a, nu am mai simtit deloc durere. 7 zile au tinut la mine. Cam asta a fost, in mare 🙂 a trecut si acum ma bucur de fiecare zi pe care Dumnezeu mi-o ofera, alaturi de fetitele mele.

Lasă un Comentariu...

*