Grațian Mihăilescu: „Din păcate, viața mea a început la 26 de ani, atunci când am plecat în Germania cu bursă”

Grațian Mihăilescu, fondatorul Urbanize Hub Romania, care promovează conceptul de smarty city, povestește că a fost un rebel în liceu din cauza faptului că nu a găsit niciun profesor care să îi stimuleze interesul. „Astfel, în clasa a 9-a am rămas repetent, fiind cunoscut ca un „copil problema”. Eu credeam despre mine că sunt un creativ și un tânăr ce gândește altcumva decât sistemul, ceilalți începând de la profesori la colegi și părinții colegilor mă vedeau ca pe un golan, „o uscăciune printre copacii verzi”, un rebut social”, spune el.

20 de ani mai târziu, este doctorand și lector la Universitatea de Vest Timișoara, absolvent a două masterate, și bursier al Comisiei Europene, cu studii și programe de cercetare în Germania, Italia, Serbia, Ungaria, Belgia și SUA. „Din păcate viața mea a început la 26 de ani, atunci când am plecat în Germania cu bursă și am dat peste profesori care mi-au influențat gândirea și am studiat într-un sistem cu totul diferit decât cel din care veneam, în care îți alegeai materiile la început de an, unde profesorii aveau ore de întâlniri cu studenții, ascultându-le problemele individual, un sistem unde focusul era pus pe practică și mai puțin pe partea teoretică. Un sistem care îți stimula gândirea critică și creativitatea, unde puteai să îți pui în practică ideile. Mi-a plăcut atât de mult atunci în Germania încât am descoperit în mine o sete de cunoaștere care m-a îndreptat spre alte țări și alte programe de studiu. Din păcate în România, atât în liceu, cât și la facultate, am trăit prea puțin aceste lucruri”, spune el.  


Grațian Mihăilescu a răspuns la câteva întrebări în cadrul campaniei „Unde ar fi fost #visele tale astăzi?”, în care ne propunem să aducem în discuție valorile care ar trebui să stea la baza procesului educațional din România.

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult?

Geografia, Desenul, Literatura.

Cu ce te-au influențat profesorii care predau materiile respective în alegerile ulterioare?

Mi-a plăcut de Galiș, profesorul de desen dintr-a 5-a. A zis că pot să desenez ce vreau eu și cum vreau eu. Combinam culori…fără a avea prea mult sens ceea ce făceam. Mă încuraja tot timpul, lucru rar întâlnit la profesorii români.

Prin ce ai fi vrut să difere maniera de predare a materiilor care te-au preocupat?

Mi-ar fi plăcut să învăț prin a face lucruri nu prin a toci.  Mi se părea nefolositor să tocesc. Mi-ar fi plăcut să se vorbească mai mult cu mine sau să lucrez mai mult cu colegii/colegele în echipe, pentru a „face” lucruri/proiecte. Mi-ar fi plăcut să am materii adiacente, ca opționale, care să mă facă să mă implic și să învăț lucrurile de care eram pasionat. Nu a fost așa.

Cum te-au inspirat profesorii să fii mai bun, să aspiri la mai mult, cum ți-au deschis orizontul?

Din păcate nu am experimentat așa ceva în România, nici în gimnaziu, nici în liceu…poate în facultate câteva cazuri izolate. Oamenii care mi-au deschis cu adevărat orizontul poartă numele  Donato Tancredi, Thomas Nielebock (2007, Germania), Paul Blokker, John McGowan, (2011, Italia), Rebeca Henderson (2016 SUA). De ce? Mă ascultau, mă încurajau, mă susțineau, impuneau respect prin poveștile lor și prin cultura lor, prin felul de a preda, prin felul de a vorbi.

Ai avut profesori care să îți fi stimulat încrederea în sine?

Da, cei de sus.

Dacă ar fi să schimbi ceva ACUM, ce ai schimba în educația din România?

Totul. De la grădiniță și gimnaziu, până la liceu și facultate. Totul! Și aș da salarii mari profesorilor. Nu ai cum să performezi cu 1.200 de RON. Aș face totul mai „altfel”, mai creativ, mai interactiv. Eu așa fac la Vest la Universitate la Timișoara cu studenții mei. Dar nu cred că sunt mulți care gândesc ca mine.


MAMĂ DE PROFESIE PE FACEBOOK
Urmărește-ne zilnic pe Facebook

Lasă un Comentariu...

*