Alunitele la copii – motiv de îngrijorare sau nu?

Alunitele sunt asociate frecvent cu temutul cancer de piele, astfel că mulţi părinţi se îngrijorează atunci când cele de pe corpul celui mic prezintă modificări de dimensiune sau altele noi îşi fac apariţia. Domnul doctor Laurenţiu Vlădău, specialist dermatolog în cadrul Hebra Dermatologie, spune însă că aluniţele la copii prezintă riscuri decât în cazuri foarte rare, fiind un lucru natural ca anumite modificări să fie observate pe măsură ce copilul se dezvoltă.

În general, aluniţele trec printr-un ciclu de schimbare treptată pe durata a aproximativ 50 de ani.

“În mod obişnuit, în momentul apariţiei ele sunt plate şi asemănătoare cu pistruii, după care se lărgesc în timp, devin mai întunecate în timpul adolescenţei, în timpul sarcinii şi la expunerea la soare. Unele dintre ele dezvoltă fire de par, iar altele devin mai înălţate şi mai deschise la culoare”, explică specialistul dermatolog.

Tipuri de aluniţe la copii

Alunitele la copii pot fi prezente încă de la naştere, în cazul acesta fiind numite nevi congenitali. Foarte frecvent ele se dezvoltă în primele luni de viaţă, atunci când celule pigmentare sau melanocitele migrează în suprafaţă în cazul nevilor congenitali apăruţi după naştere sau în primii ani în cazul aluniţelor dobândite.

Există aluniţe şi moştenite genetic, numite nevi melanocitari congenitali. Ele pot varia ca mărimi de la câţiva milimetrii până la zeci de centimetri.

Apariţia aluniţelor este greu de evitat la cei mici deoarece majoritatea sunt determinate genetic. Nu este neobişnuit nici ca alunitele să apară şi mai târziu, în copilărie şi adolescenţă. Mai târziu în viaţă ele pot fi dobândite ca urmare a alterării melanocitelor normale produsă de razele ultraviolete, dar în acelaşi timp şi pielea deschisă la culoare şi istoricul familial de aluniţe predispun la dezvoltarea lor”, explică domnul doctor Laurenţiu Vlădău.

Aluniţele la copii – posibile riscuri

Medicii specialişti spun că aluniţele la copii sunt foarte rar periculoase.

“Cazurile de melanom dezvoltat din aluniţe pre existente la vârstă fragedă sunt excepţionale. Este normal ca alunitele să îşi mărească diametrul odată cu creşterea în vârstă până la pragul de 16-18 ani. Cu toate acestea, modificările de formă, culoare, apariţia neregularităţilor de suprafaţă ar trebuie evaluate de medicul dermatolog clinic şi prin dermatoscopie”, spune specialistul dermatolog.

Cum protejăm şi cum monitorizăm aluniţele

Pielea bebeluşilor este foarte permeabilă, astfel că este recomandată evitarea cremelor de fotoprotecţie chimice înainte de 6 luni. Până la această vârstă cei mici pot fi protejaţi de razele solare prin metode fizice, cum ar fi pălării cu boruri largi, imbracaminte adecvată, evitarea expunerii la soare între orele 11-16 şi folosirea de umbrele atunci când petrecem mai mult timp afară în lunile de vara.

“O monitorizare digitală a aluniţelor poate fi începută la orice vârstă, mai ales în cazul copiilor cu multe aluniţe. Metodele complet automatizate sunt mai puţin fiabile din cauză că de multe ori alunitele îşi pot mări diametrul de la un control la altul. Medicul dermatolog poate distinge, însă, cu uşurinţă modificările normale de cele suspecte”, spune domnul doctor Laurenţiu Vlădău.

Pentru siguranţa celui mic, este recomandată o vizită anuală la medicul dermatolog în cazul în care acesta are mai mult de 25 de aluniţe sau prezintă istoric familial de melanom sau alt tip de cancer. Pot fi necesare vizite mai frecvente, dacă există mai mult de 50 de aluniţe, un istoric de aluniţe anormale sau un sindrom genetic sau imunologic.

În ceea ce priveşte alte tipuri de cancer de piele, atât carcinomul bazocelular (BCC), cât şi carcinoamele cu celule scuamoase sunt foarte rare la copii şi apar în mod obişnuit numai la pacienţii cu sindroame genetice. Protocolul de prevenire este acelaşi – controale regulate ale pielii şi protecţia solară tot timpul anului.


Lasă un Comentariu...

*